Trăieşte în comuna teleormăneană Vităneşti. Pentru că este greu ca o astfel de vârstă să fie purtată pe umeri de un singur om, şi-a despărţit existenţa în două. Asta încă de la naştere. Prin urmare, bărbatul de 185 de ani a venit de două ori pe lume, în ani diferiţi, născut de mame diferite.

I s-au dat, cum era de aşteptat, două nume diferite. La început, bărbatul de 185 de ani a fost, ca toţi ceilalţi oameni, copil. I se păreau uşoare şi cele două nume, şi cele două vîrste pe care le avea de purtat, aşa cum i s-a părut câţiva ani mai târziu tinereţea. A împărţit-o în două doar pentru a fi sigur că nu se va risipi toată în războiul ce abia începuse. S-au întors ambele jumătăţi acasă. Tocmai din munţii Tatra, pe jos. Le durea aerul pe care-l respirau de câtă moarte văzuseră. Ca să le doară mai puţin, cele două jumătăţi s-au adunat iarăşi într-o singură tinereţe.

Deşi era din sate şi chiar din ţări diferite, bărbatul de 185 de ani, care avea numai 49 de ani în vara aceea în care lui îi era frig de la amintirea războiului, ce se ţinea întruna după el, cărând-o ca pe un olog în cârcă, a ales să se întoarcă într-un singur loc, iar locul acesta era comuna Vităneşti, din judeţul Teleorman. Jumătate din tinereţea lui nu fusese niciodată aici, numai că Răspopeni, localitatea basarabeană în care se născuse, făcea parte dintr-o altă ţară acum, iar el nu voia să trăiască în ţara aceea, ci în cea pentru care luptase, fiindcă aşa i se spusese încă de când coborâse de la sânul mamei, că e român, îi plăcuse cuvântul acesta, căci avea gustul laptelui matern, de aceea şi pornise împreună cu cealaltă tinereţe a lui pe front. De dragul acestui cuvânt!

Ce s-au gândit cele două jumătăţi de viaţă când au ajuns la Vităneşti? C-ar putea să le fie tot mai dificil împreună, aşa că, dacă tot aveau nume diferite, au început să se folosescă separat de ele. Rămânea să-ţi ţină doar