Acum multe decenii, inainte de uraganul comunist, Romania reusise sa se faca respectata prin cultura si stil de viata. Poate ca aceasta este calea pe care ar trebui sa o apucam si astazi, adaptindu-ne comportamentul diplomatic in asa fel incit sa ne facem mai bine cunoscute valorile culturale. Inceputul de an este un moment potrivit pentru reflectia insufletita de speranta in domeniul politicii internationale. Aceasta are, stim bine, o reputatie nefavorabila: arena mondiala este privita cu scepticism si chiar cu cinism, drept domeniu al fricii, nesigurantei si adesea al violentei. In Romania ultimelor doua decenii, factorilor generali si in mare masura intemeiati li se adauga altii, ale caror origini le putem gasi in experienta noastra istorica. Poate ca discursul de politica externa din anii regimului Ceausescu a compromis in buna masura teme precum lupta pentru pace, dezarmarea, noua ordine economica internationala sau chiar suveranitatea si neamestecul in afacerile interne. Astazi, impresia de jungla pe care o ofera scena politica interna ne descurajeaza adesea si in ceea ce priveste asteptarile pe plan international. Si totusi, e bine sa incepem anul 2011 cu speranta, chiar daca senzatia de degradare a vietii politice internationale, atit de prezenta in ultimul deceniu, nu va fi inlaturata prea usor. Daca pornim de la ideea ca ameliorarea nu este posibila, putem fi siguri ca ea nu se va produce. Dintr-o perspectiva romaneasca, putem medita asupra modului in care politica externa a tarii noastre ne reflecta preferintele si aspiratiile, dar si asupra gradului in care societatea civila ar putea sa influenteze intr-o mai mare masura atitudinea Romaniei pe arena internationala. Nu avem resursele de putere aflate la dispozitia marilor jucatori, dar aceasta nu trebuie sa ne cantoneze in pasivitate. Nu avem nici posibilitatea de a promova „la export" un model politic int