Deşi au câştigat clar duelul din tribune cu suporterii din Madrid, bascii nu s-au bucurat după finala de la Bucureşti. Euforia molipsitoare s-a transformat

într-o tăcere mormântală după cele 90 de minute în care Atletico a făcut legea pe teren. Totuşi, suporterii lui Bilbao au găsit puterea să-şi aplaude favoriţii la final şi le-au mulţumit pentru parcursul senzaţional din acest sezon european.

Bascii sunt persoane deschise şi nu refuză dialogul, chiar dacă sunt mâhniţi. După ce au pierdut finala Europa League, fanii lui Bilbao au continuat să zâmbească, spunând că fotbalul trebuie trăit cu sufletul, indiferent de rezultat.

Basarabia, pământ basc

Mai sunt două ore până la startul meciului, iar Bulevardul Basarabia respiră alb-roşu. Mii de fani basci au invadat drumul flancat de autocarele care i-au adus de la aeroport. Toţi poartă tricoul alb-roşu, chiar dacă unii au ales să păstreze vie amintirea unor legende ca Joseba Etxeberria sau Julen Guerrero, în dauna lui Llorente. "Azi câştigăm! Nu se poate altfel", îmi spun plini de încredere suporterii lui Bilbao care merg spre stadion.

Armada alb-roşie

Ajungem în arenă după un control sumar, care nu seamănă deloc cu unul din Liga I. Peluza e aproape plină, dar mii de suporteri ai lui Athletic continuă să apară. "E cel mai frumos stadion pe care am mers. Ar trebui să fii mândru", îmi spune un fan basc care s-a oprit pentru câteva secunde din cântat. Arena se cutremură în momentul apariţiei celor două echipe pe gazon. Muniain şi Llorente sunt primiţi ca pe "San Mames", în timp ce Falcao e huiduit la scenă deschisă. Columbianul e însă prea bun şi înscrie de două ori, iar armada alb-roşie simte că trofeul e tot mai departe. Dar suporterii din jurul meu găsesc puterea să zâmbească în momentul în care tribunele îl trimit pe Dumitru Dragomir la puşcărie.

Mândri