Urmele unei păduri pietrificate ies la iveală langă un sat din Hunedoara. Sursa: Remus Suciu
Lângă un sat hunedorean se mai găsesc şi acum urmele unei păduri care s-a pietrificat cu milioane de ani în urmă. Localnicii mai păstrează frânturi dintr-o legendă referitoare la locul respectiv. Detaliile ştiinţifice le cunosc doar geologii care au cercetat zona încă de acum 50 de ani.
Interes, ca de ţăran
În Prăvăleni, toată lumea ştie de Culmea Cremenii, nu şi de pădurea de piatră. Culmea este situată la nici 20 de minute de mers pe jos, după un rând de dealuri. Oamenii locului ştiu că acolo se află multă cremene. La fel ştie şi Sabin Costa, un bătrân de 88 de ani, care şi acum mai face plimbări pe dealurile din preajma satului.
Totuşi, bătrânul, despre pădurea de piatră, spune că nu are habar: „Cân’ eram eu mic şi nu avea lumea bani de ghiufe (chibrituri – n.r.), mereau oamenii acolo de luau cremene şi aprindeau focu’ cu ea, şi cu iască, aşa cum se face. Io, din câte şciu, de prin 1951, or tăt venit aici geologi de-or tăt săpat după bolovani. Or tăt luat, da’ cine le-o avut treaba? Dacă lor le-o plăcut să sape şî să care?!”, spune răzând bătrânul.
Moşul informat
Un consătean de-al său, la fel de glumeţ - Niculiţă Dănilă, „posesor a 28 de ani întorşi” – este însă mai bine informat.
Ba chiar are acasă câteva mostre de lemn pietrificat cu care se mândreşte în faţa tuturor curioşilor care se adună la crâşma deschisă de fiul său, lângă casă: „Îi fain no, că dacă-l duci pă unul cu vorba, îi în stare să-l bage-n foc. Uită-te, arată exact ca lemnul. Dacă nu-ţi dai sama că-i cam prea greu să fie lemn, îl pui pă foc”. Niculiţă Dănilă este curios din fire, iar când nu citeşte ziare, se interesează despre tot ce e nou prin sat. Nici lemnul pietrificat nu a scăpat atenţiei sale. „Am tăt vorbit
