Moartea pilotului Nicolae Tudor avea să fie doar primul blestem abătut asupra familiei acestuia. Soţia sa a fost ameninţată ani în şir, iar băiatul s-a îmbolnăvit grav. La 14 ianuarie 1990, Rodica Tudor primea, în numele soţului, un brevet de “înaltă cinstire ostăşească”. Semnatarul: Nicolae Militaru, “călăul” pilotului de elicopter.
La 25 decembrie 1989, în locuinţa familiei Tudor, din Sibiu, suna telefonul. Rodica Tudor nu mai vorbise cu soţul, pilot de elicopter, din 22 decembrie, seara. La acel moment, Nicolae Tudor părea mai preocupat să afle dacă soţia sa şi fiul lor, rămaşi acasă, au provizii suficiente şi brad de Crăciun.
A fost ultima oară când Rodica şi Vlad (care avea şapte ani) i-au auzit vocea pilotului. Telefonul urma să mai sune abia pe 25 decembrie, după câteva zile de linişte cumplită, care nu prevestea nimic bun. De la capătul celălalt al firului, Rodica Tudor asculta cuvintele ce aveau să-i schimbe definitiv viaţa: "Nicu a murit, s-a prăbuşit elicopterul".
Cadavrul bărbatului a venit abia pe 2 ianuarie 1990. De fapt, nu despre un trup a fost vorba atunci, ci despre un coşciug masiv, sigilat. Sicriul nu a fost deschis, pentru a nu produce familiei un şoc şi mai mare. În el se aflau rămăşiţele unui trup carbonizat.
Nicolae Tudor murise în seara de 23 decembrie 1989, la ora 20.00. Elicopterul pilotat de el se prăbuşise, împuşcat de la sol de către un soldat, care fusese informat că teroriştii vor ataca zona. Ordinul acelui zbor bezmetic, executat noaptea, fără lumini de semnalizare şi fără legătură radio, fusese dat de la Bucureşti, de către generalul Nicolae Militaru.
Acesta fusese numit la cârma Armatei, cu o zi în urmă, de Ion Iliescu. Pentru Militaru, pilotul Tudor era cantitate neglijabilă, gramaj necesar îndeplinirii adevăratului plan: uciderea generalilor Constantin Nuţă şi Velicu Mihalea.
Cei doi, adevărate b
