Din tot haosul de declaratii aruncate pe piata de la declansarea crizei politice, hotararea premierului Calin Popescu Tariceanu de a nu renunta la demisie dupa ce a vazut rezultatul votului din Din tot haosul de declaratii aruncate pe piata de la declansarea crizei politice, hotararea premierului Calin Popescu Tariceanu de a nu renunta la demisie dupa ce a vazut rezultatul votului din Parlament este singura cu cap pe care o mai avea la indemana. Liderul liberal ajunsese de mult intr-o situatie-limita asupra careia nu a avut niciodata controlul. Primul-ministru a incercat cu disperare sa-si salveze onoarea in ultima clipa, dar imaginea sa nu o mai poate salva nimeni. Motivele oficiale ale demisiei nu au nimic de a face cu adevaratele cauze pentru care Calin Popescu Tariceanu este nevoit sa plece din fruntea guvernului. Parlamentul nu putea sa ia alta decizie decat sa respecte hotararea Curtii Constitutionale. Liderii democrati si liberali care s-au intrecut sa atace Curtea Constitutionala, avansand cele mai aberante idei, de la referendum pentru modificarea legii fundamentale la scurtarea mandatului sau revocarea judecatorilor, uita ca, acum doi ani, au sustinut cu fervoare eliminarea posibilitatii ca Parlamentul sa infranga decizia Curtii chiar si cu o majoritate de doua treimi. Emil Boc, pe vremea cand se afla in Opozitie si sustinea principiile separatiei puterilor in stat pentru a opri abuzurile puterii pesediste, a votat de doua ori, prima data in Comisie si a doua oara in Parlament, pentru inviolabilitatea hotararilor Curtii Constitutionale. Venirea la putere se vede ca a daunat in mod grav principiilor domnului Boc si ale celorlalti corifei ai democratiei, de la Gheorghe Flutur la Monica Macovei, care, in calitate de membri ai guvernului, nu aveau dreptul sa comenteze deciziile Curtii Constitutionale. Demisia premierului Tariceanu nu ii exonereaza sa-si