Peste 200.000 de hectare de terenuri agricole din sudul şi sud-vestul ţării au devenit nisipoase, din cauza defrişărilor masive, dar şi a secetei din ultimii ani.
La doi paşi de Dunăre, în judeţul Mehedinţi, cât vezi cu ochii, se întind terenuri pe care cu greu mai rodeşte ceva. Şi asta pentru că sistemul de irigaţii construit de comunişti a fost furat bucată cu bucată, până la ultimul şurub, iar pădurile cu rol de protecţie au fost tăiate fără milă. Drept urmare, fenomenul de deşertificare a afectat peste 80 la sută din suprafeţele agricole ale comunelor mehedinţene Burila Mare, Devesel, Gogoşu şi Pristol.
Inginerul agricol Rodica Ţîrăi spune că, după 1990, prin despăduriri au fost înlăturaţi arborii care susţineau solul fertil, iar pagubele provocate au fost mari. „Fenomenul de deşertificare a luat amploare după 1990, din cauza defrişărilor perdelelor de protecţie, dar şi din cauza renunţării la culturile care fixau solul. Înainte de 1990, erau foarte multe vii care fixau solul, dar şi plantaţii de piersici, însă după ce proprietarii şi-au luat terenurile au ajuns la concluzia că trebuie să defrişeze tot, în special perdelele de protecţie care erau din salcâmi", a explicat inginerul agricol Rodica Ţîrăi.
Adio, salcâmi!
În localitatea Balta Verde, perdelele de salcâmi care odinioară protejau terenurile de vântul puternic au fost rase de pe suprafaţa localităţii. „Când suflă vântul, nici nu te poţi ţine pe picioare. Ne aduce tot nisipul în casă. Nu am scos niciun sfert din ce am pus. Este cel mai slab pământ din zonă. Va fi Sahara Olteniei de aici şi până la Dăbuleni", a spus Mihai Giurchiţa, din Balta Verde, localitate aparţinătoare comunei Gogoşu. Oamenii povestesc că dezastrul de la Balta Verde a început imediat după 1990. Pădurile care protejau terenurile de pe malul Dunării au fost au fost hăcuite de hoţii de lemne. După toate aceste inter
