Un bătrân din Apuseni şi-a realizat visul vieţii: acela de a putea scoate legal aur de 22 de carate de pe văile dimprejurul satului său. Sursa: Remus Suciu
Până să fie cotropiţi de comunişti, mai toţi sătenii din Stănija, comuna Buceş - judeţul Hunedoara, trăiau de pe urma aurului. Nici nu erau nevoiţi să sape galerii, pentru că, aici, aurul e scos la suprafaţă de ape. Malurile de pământ galben de pe valea oricărui pârâiaş adăpostesc firimituri mici.
La 74 de ani, Ioan Cătălina este singurul căutător de aur cu acte în regulă. El îmbină metodele tradiţionale cu o serie de invenţii proprii şi spune că are o productivitate mult mai bună decât cea a unei exploatări miniere clasice. „Bunicul meu mergea destul de des cu câte o nucuţă de aur peste munte, la Abrud. Dădea aurul la bancă şi se-ntorcea cu căruţa plină cu grâu, porumb, petrol lampant plus «opinci noi pentru fiştecare», cum zicea el. Auru-l scotea când stătea vara cu vitele pe câmp. Vacile păşteau, iar el tot râbâia pe pârâu după aur, la fel ca mulţi alţii“, povesteşte Ioan Cătălina. Într-o zi, bunicul l-a luat şi pe el la vite şi i-a arătat cum se face. Abia după două zile a reuşit micuţul Ioan să scoată câteva grăunţe mici de aur. Întâmplarea l-a marcat pe viaţă. N-a mai putut scăpa de dorinţa de a găsi aur, mai ales că munţii dimprejurul casei lui se dovediseră atât de generoşi.
Au venit însă comuniştii la putere. Au extins exploatarea de aur de la Gura - Barza şi au interzis absolut orice activitate privată de căutare a aurului. Ioan Cătălina a continuat, pe-ascuns, şi de multe ori a avut de-a face cu comuniştii.
Singurul cu autorizaţie
Când a ieşit la pensie, în 1999, şi-a pus în cap să intre în legalitate şi, după şase ani de umblat pe drumuri şi peste 10.000 de lei cheltuiţi, Ioan a obţinut un „permis de recoltare a aurului aluvionar“.