Luiza Borac, multipremiata solistă, este, probabil, cea mai în vogă pianistă de origine română pe plan internaţional. John Barnes a fost, până în anul 2008, inginerul de sunet de numele căruia se leagă gloria memoriei sonore a vestitului Festival de Operă de la Glyndebourne.
Şansa a făcut ca numele celebrului inginer de sunet trecut în nefiinţă la vârsta de 74 de ani să se lege prin puternice legături profesionale de numele pianistei Luiza Borac.
Această şansă acordată valorii unice pe care o dovedea deja de ani buni s-a concretizat în prima înregistrare pe care Luiza Borac a făcut-o pentru casa de discuri AVIE, coordonată de John Barnes, care a semnat şi sunetul (recording engineering) pentru primul CD.
Materialul discografic cuprindea cele trei suite pentru pian de George Enescu. O înregistrare care, printre multe alte elogii, a primit şi premiul pentru cel mai bun CD solo al anului din partea BBC Music Magazine.
De atunci, au urmat alte multe albume (13, după cum putem vedea pe site-ul artistei, www.luizaborac.com), cel mai recent, „Chopin - Études & Six Polish Songs", care face şi obiectul cronicii de faţă, reprezentând şi ultima semnătură a regretatului Barnes.
Am să închei partea informal-introductivă fără a mai trece prin cea sentimental-naţională conform căreia Luiza Borac nu este doar un recunoscut promotor, ci şi unul dintre artiştii specialişti în a menţine vie muzica lui George Enescu.
Conţinutul muzical al celor Şase Cântece Poloneze de Chopin, transcrise de Liszt, precum şi cele 12 Studii de Chopin op. 10, alături de cele alte 12 Studii op. 25 de acelaşi autor este mult prea bogat faţă de cât poate oferi spaţiul unui articol obişnuit.
Dedicat unei meserii care în România există încă la nivel intuitiv, aceea de inginer de sunet, acest album ne readuce aminte că sunetul acelor dis