Publicistul şi scriitorul Ştefan Mitroi vă prezintă un altfel de roman, în premieră. Altfel, deoarece nu se înscrie pe linia cărţilor publicate de el până acum, "Recviem pentru Tănase" fiind un portret aproape crud al României de astăzi, cu toate tarele şi năravurile ei. Multe dintre personajele de top ale prezentului se vor regăsi cu bune şi mai ales cu rele în personajele cărţii lui Ştefan Mitroi. O carte veselă, şi tocmai de aceea foarte tristă...
Tufă, Ghionoaie şi Mână Lungă aveau de unde. Ştia şi el asta. Cerea partidul, şi când cerea, ei nu şedeau nici o clipă pe gânduri.
Cerea Ardeiaş pentru Premiile Oscar, care aduceau, nu-i aşa, fală şi prestigiu judeţului, tot ei săreau cu banii.
Mai cerea şi Marcela Cărămidă pentru nevoile spitalului. N-o putea refuza, întrucât ştiau că era ca şi cum cerea prefectul.
Asupra lui Mişu Irod se abătuse o boală ciudată ce se chema timbildingită şi care consta în plecarea la sfârşit de săptămână cu unii dintre subalternii săi cât mai departe de oraş. Se oferiseră să-i suporte ei tratamentul, care era destul de costisitor.
Numele bolii de care suferea procurorul-şef pătrunsese, în ciuda uşilor bine zăvorâte, până în arestul Poliţiei judeţene.
Unul dintre cei de aici a încercat să se folosească de el pentru a fi pus în libertate.
Timbilingită? Doctorii nu prea auziseră de aşa ceva.
- Ia zi, omule, ce te doare?
El a zis că maţele, dar n-a nimerit-o.
S-a plâns apoi de picioare. Dar n-a brodit-o nici de data aceasta. Nu i-a mers nici cu ficatul. Apoi, că boaşele. După care, capul. La urmă de tot a zis, uşor ruşinat, că-l doare-n cur. Părea să aibă dreptate. Dar aparatele n-au găsit pe nicăieri boala invocată, ceea ce însemna că ea nu exista. Printre arestaţi. Căci printre procurori existenţa ei era deja dovedită.
Unde mai pui că Minune prins