Steaua retrogradată, meciurile Steaua-Viitorul 2-5 şi Dinamo-Viitorul 2-3 anchetate imediat, cei vinovaţi - pedepsiţi exemplar.
Acestea sunt singurele măsuri prin care Mircea Sandu poate spera la o ieşire decentă din scenă după un sfert de secol petrecut cot la cot cu mafia fotbalului. Nu parada la comisiile parlamentare (în parte, populate cu specimene de teapa lui Becali), nu hârjoneala instituţională cu nefrecventabilul Dragomir, nu declaraţiile sforăitoare vor rămâne după ce Mircea Sandu va fi devenit istorie. Vor rămâne faptele.
A trecut aproape o lună de la condamnarea definitivă a doi dintre conducătorii echipei Steaua, patronul Becali şi preşedintele Sponte, pentru dare de mită într-un caz în care cei doi au acţionat în numele clubului. Atât federaţia, cât şi liga sunt paralizate, şefii celor două instituţii oscilând între antepronunţare („Steaua nu păţeşte nimic“) şi muţenie. Vinovăţia „roş-albaştrilor“, la fel de vizibilă acum ca şi în prima clipă a flagrantului din 2007, îi timorează şi-i înspăimântă pe conducătorii fotbalului românesc. Şi arată, în acelaşi timp, cât de complici sunt aceştia cu marii rechini, cât de vulnerabili şi legaţi sunt de infractorii care mişună în campionatul intern.
Steaua a corupt în mod repetat şi pentru această faptă nu există pe lume echipă suficient de populară pentru a fi iertată.
În cazul lui Dragomir, nicio surpriză. Firele au fost şi sunt în continuare foarte vizibile. Acest individ este un mutant al comunismului, nu trebuia să existe în fotbalul românesc şi nici în prim-planul societăţii româneşti, în general. Speţa lui Sandu e nuanţată. E un tip mai inteligent, mai educat, mai subtil. Sandu ştie acum, în ultimul an de mandat, că nu mai are de pierdut decât la capitolul imagine, dacă va continua să aştepte să fie scos de UEFA de sub birou şi pus să îngaime nişte fraze care se
