De fapt, exista riscul ca incetarea presiunii de tip "a fi sau a nu fi 1 ianuarie 2007" sa duca la o relaxare prematura. Continuarea monitorizarii, sub noi forme, este lucrul cel mai bun care ni se poate intimpla dupa noaptea de Revelion. Publicarea de catre Comisia Europeana a ultimului raport comprehensiv de monitorizare a Romaniei si Bulgariei a marcat, practic, sfirsitul unui ciclu. Semnalul favorabil aderarii la 1 ianuarie 2007 este consecinta logica a unei evolutii politice in care, gradual, mijloacele de constringere si presiune asupra celor doua tari s-au diminuat, iar Executivul comunitar se pregateste pentru viitoarele misiuni de monitorizare, chiar daca ele vor purta nume oarecum diferite. Vom avea parte, in primul rind, de un sistem de inspectii specific statelor-membre, care - desi poate parea bizar pentru opinia publica romaneasca - vor fi mai dure decit cele de pina acum. Vechilor domenii-problema - asupra carora pluteste inca amenintator pericolul sanctiunilor - li se vor adauga o sumedenie de alte teme si politici, pentru care in tratatul de aderare avem stipulate perioade-tampon, de adaptare, si de care trebuie sa dam socoteala Comisiei in anii urmatori. Mai exista, apoi, controlul obisnuit exercitat de Curtea Europeana de Justitie, care, odata sesizata, este in masura sa aplice penalitati usturatoare statelor care nu respecta acquis-ul. Iar uneori respectarea acquis-ului este dureroasa, in timp ce ocolirea lui poate fi ispititoare. Si, desi deocamdata obiectivul poate parea foarte indepartat, va trebui sa ne propunem si oficial o tinta precisa in ceea ce priveste aderarea la zona Euro, ceea ce ne va aduce pe cap alte monitorizari - pentru inceput, mai laxe, dar care vor deveni din ce in ce mai siciitoare in urmatorii ani, pentru ca Uniunea nu ne va permite nici raportari fanteziste, ca in Ungaria, nici asumarea de termene propagandistic-optimiste,