Cu o zi înainte de meciul contra Coreei de Sud, selecţionerul Argentinei a făcut din nou show. În programul prezentat de FIFA, în dreptul orei 12.00 scrie „Conferinţă de presă Argentina, Stadionul Loftus Versfeld din Pretoria”. Mai simplu, vorbeşte Maradona.

Sala e plină ochi, se stă pe jos, cu laptopurile în braţe. Sunt aproape la fel de mulţi ziarişti ca la un meci de la Mondiale. Şi mai sunt destui care nu au putut intra, organizatorii fiind depăşiţi, deoarece nu luaseră în calcul „fenomenul Maradona". Printre cei rămaşi pe dinafară sunt şi argentinieni, care protestează că sala e plină de japonezi sau chinezi, dar asiaticii rânjesc larg de pe scaune: au venit cu două ore înainte.

Şi Maradona apare. Ţanţoş, cu pieptul în faţă, ca un cocoş bine hrănit. Ziariştii se întreabă. „De ce şi-o fi lăsat barbă?" Alexandru Tudor îşi motiva gestul identic spunând că toate marile personalităţi au avut barbă. Maradona n-are însă nevoie de acest artificiu ca să fie vedetă. El e de mult o personalitate, poate chiar cea mai mare de la acest Mondial.

I-a cântat „La mulţi ani!" unui ziarist

Bliţurile clipesc non-stop. Maradona îşi duce mâna la ochi, se vede că se enervează repede. Ziariştii argentinieni îi spun numai „Diego", ca pe vremea când câştiga titlul mondial de unul singur în Mexic '86. E jovial cu ei, pare că au uitat cu toţii că i-a înjurat după ce a calificat echipa în Africa de Sud. Unuia îi cântă chiar „La mulţi ani!" de la masa conferinţei. După nici cinci minute însă, fotografii sunt rugaţi să iasă afară. „Pibe D'Oro" s-a săturat de ei. Acesta e Maradona, trece cu o uşurinţă uimitoare de la o stare la alta, un personaj desprins parcă din telenovelele argentiniene sau din emisiunea pe care o prezenta chiar el. În fiecare frază spusă de el apare cuvântul „corazon", adică „inimă". „Să jucăm cu inima, să avem inimă, etc...".

Ma