Zilele haotice din timpul şi imediat după Revoluţia de la Timişoara erau cât pe ce să se încheie cu totul altfel pentru ultimul prim-secretar al Timişoarei, Radu Bălan. Credincios dictatorului, acesta era cât pe ce să se erijeze în erou revoluţionar. Ulterior a fost arestat şi condamnat pentru reprimarea revoluţiei.
Radu Bălan s-a născut la 24 mai 1936, în comuna Căzăneşti, din judeţul Ialomiţa. A absolvit Academia de Studii Economice de la Bucureşti, iar apoi a îndeplinit funcţia de primar al Timişoarei în perioada 1977-1981. În 1989, cu puţin timp înainte de revoluţie, a fost numit prim-secretar al Comitetului Judeţean Timiş al PCR.
În 22 decembrie 1989 a fost aclamat de mulţimea adunată în Piaţa Operei din Timişoara şi a fost prezentat de ziarul Luptătorul Bănăţean (numele nou al Drapelului Roşu), ca un lider al revoluţiei. Printre lozincile strigate de mulţime a fost şi "îl vrem pe Bălan, că e bănăţean!". Cum Radu Bălan nu era născut în Banat, propagandiştii Luptătorului Bănăţean au găsit rezolvarea neconcordanţei: l-au declarat pe Bălan "bănăţean prin simţire".
Bălan a absolvit Şcola Medie Tehnică de Cărbune de la Lupeni. Între anii 1954 şi 1960 a lucrat ca maistru la minele de cărbune din Valea Jiului şi, ulterior, la Caransebeş. În perioada 1963-1972 a deţinut funcţia de prim-secretar al Comitetului regional Banat şi judeţean Timiş al UTC.
Ziarul propagandist i-a prezentat activitatea e primar astfel: "A declanşat o serie de acţiuni şi lucrări edilitar-gospodăreşti, menite să asigure condiţii cât mai bune de muncă şi viaţă pentru oameni, să facă din Timişoara un oraş cât mai frumos şi civilizat...”. Ca urmare a rezultatelor bune obţinute în judeţul Hunedoara, cu cel mai mare număr de mineri, în 1987 conducerea centrală de partid îl va numi preşedinte al Comitetului de Stat al Planificării, funcţie deţinută până în n
