Marius Anghel e un sportiv prin definiţie. A început cu atletismul (doar probe de semifond şi fond), în prima generaţie de elevi a reputatului antrenor Ioan Ţăranu, pe când era în clasa a treia. După câţiva ani de atletism, a trecut la handbal şi ulterior la fotbal, dar spune că a fost “pasager” în aceste două discipline. Avea să descopere “întâmplător” disciplina sportivă în care s-a împlinit şi pe care o practică şi în ziua de astăzi cu performanţe notabile. “Din 1987 fac orientare turistică. Până în acel an aveam impresia de sportul în cauză că e vorba de plecatul prin păduri cu rucsacul în spate şi busolă la îndemână”, spune zâmbind Marius Anghel.
A aflat, însă, că e vorba de cu totul altceva, de un sport mult mai complex care necesită o îmbinare perfectă între vigoarea picioarelor de atlet şi limpezimea minţii de şahist. Ani de zile în lotul naţional, a participat la etape de cupă mondială, la sute de competiţii organizate în peste 40 de ţări de pe întreg mapamondul. “Anul trecut am fost la finala Campionatului Mondial de Orientare Turistică din Cehia unde am obţinut, la individual, locul 29, iar la proba de ştafetă poziţia 27”, rememorează Marius Anghel.
”Nicăieri nu e ca acasă”
În opinia sa, e o performanţă să ajungi la asemenea competiţii, să vezi ce înseamnă sportul la nivel înalt. “Orientarea turistică, la fel ca orice sport, îţi dă satisfacţia muncii împlinite, dar şi şansa de a vedea lumea. Am călătorit şi înainte de Revoluţie şi după, foarte mult. Pe vremuri, toată lumea plătea bani grei să plece peste hotare şi se mira de ce nu am rămas în străinătate. Nu am putut, pentru că, oricine orice ar zice, nicăieri nu e ca acasă. Degeaba te realizezi dincolo financiar, dacă îţi lipsesc prietenii, familia, meleagurile natale ”, e de părere albaiulianul.
Pe de altă parte, Marius Anghel trăieşte cu regr