Interul Carmen Amariei spune că, deşi este foarte apreciată în Danemarca, nu se va stabili niciodată acolo.
Adevărul Sporturi: Eşti una dintre jucătoarele cu cea mai mare experienţă de la acest Campionat Mondial. Mai ai emoţii când joci la o astfel de competiţie?
Carmen Amariei: Nu pot să zic că nu mai am emoţii. Dacă nu ar fi aşa, probabil ar trebui să mă las de acest sport. E adevărat că am acumulat ceva experienţă şi văd puţin altfel lucrurile acum. Singura comparaţie pe care o fac este cu ediţia din 1999, când România a terminat pe locul patru şi a fost o mare performanţă la acea vreme.
În urmă cu ceva ani, erai jucătoarea care trimitea spre poarta adversă mai mult de jumătate din mingile echipei.Cum ai reuşit să te schimbi?
Probabil eram mult mai tânără şi vedeam mai degrabă frumuseţea golului decât alte aspecte importante ale handbalului, cum ar fi pasele decisive sau apărarea. Acum nu mă mai interesează câte goluri marchez. Îmi place mai mult să pun umărul şi la partea defensivă şi să mă integrez mai bine în stilul echipei.
Ai evoluat mult timp în campionatul danez, cel mai puternic din lume. Cât a contat asta în cariera ta?
Pe plan profesional, a fost o experienţă care mi-a deschis larg viziunea despre handbal. În rest, eu am rămas totuşi aceeaşi, cu educaţia şi felul meu de a fi.
Există posibilitatea să te stabileşti acolo?
Am foarte mulţi prieteni în Danemarca, dar nu cred ca sunt genul de persoană care ar putea trăi toată viaţa într-o ţară străină. În sufletul meu, casa mea este tot România şi Clujul în mod special.
Te apropii de finalul carierei. Te-ai gândit ce vei face după handbal?
Nu mă pripesc încă să iau o decizie, dar am început să îmi pun această întrebare şi am câteva opţiuni. Voi mai juca cel puţin un an la nivel de top.
Antrenoare sau impresar?
Poate doar prima variantă, nu