Horia Ghibuţiu: "Înaintea Crăciunului din 1968, se spune că românii au plecat cu colindul prin Europa".
Ajunşi la Praga, au întrebat: „Primiţi cu steaua?“. „V-am primi, dar au mai venit unii, cu steaua roşie, şi n-au mai plecat“, li s-a răspuns.
Sigur că strivirea „primăverii pragheze“ de tancurile ruşilor nu e un prilej de bancuri. Deşi, în mod paradoxal, cehilor le ardea de glumă chiar şi sub ocupaţie străină. Să capturezi un tanc al inamicului şi să-l vopseşti în roz, pentru a-l face de ocară, e o probă de umor cum numai conaţionalii lui Jaroslav Hasek, „părintele“ bravului soldat Svejk, puteau furniza. Şi cum să califici altfel decât tot un incredibil simţ al umorului faptul că „forţele reacţionare“ i-au sfidat pe tanchiştii sovietici prin scurtimea fustei? Remarcând privirile lungi ale kârgâzilor care scoteau capul din turele, tinerele pragheze au adoptat cu entuziasm moda minijupelor! Iar Vaclav Havel povesteşte - vezi „Interogatoriu în depărtare. Convorbiri cu Karel Hvizdala“, volum publicat în 1991 de Editura Tinerama - altă întâmplare care denotă neverosimila capacitate a blajinului popor ceh de a arunca în derizoriu un cotropitor care a ciuruit muzeele şi a umplut zona pietonală pragheză de tehnică militară. Pe 21 august 1968, Havel se afla la Liberec, în nordul Boemiei. Acolo a asistat la o incredibilă fraternizare a unui grup de golănaşi cu autorităţile, împotriva inamicului. Astfel, după invazia sovietică, puştanii, care băgaseră Liberecul în sperieţi cu poznele lor, şi-au oferit serviciile primarului. Acesta, flatat de brusca lor responsabilizare, a acceptat. A doua zi, dispăruseră toate plăcuţele cu numele străzilor, pentru a-i deruta pe ruşi! Mai mult, junii rebeli aveau să se înscrie şi într-un soi de gărzi patriotice, aşa că puteai vedea păzind primăria grupuri formate din miliţieni flancaţi de pletoşi purtând jeans!