Ţânţarul este cel mai evident produs al globalizării, spun specialiştii. El călătoreşte odată cu noi, se adaptează cu uşurinţă la noul mediu şi devine foarte dificil de extirpat. Cel mai grav este, însă, că transmite o varietate de boli.
În mod normal, atât femelele, cât şi masculii-ţânţar sunt vegetarieni, se hrănesc cu nectarul şi cu sucul unor plante. Totuşi, femelele din multe specii – există în jur de 3.500 de specii de ţânţari – au „gura“ adaptată pentru a străpunge pielea şi pentru a suge sânge. Aceasta pentru că ouăle de ţânţar nu se pot dezvolta decât în prezenţa unor substanţe nutritive care se găsesc în sângele mamiferelor. „Unele specii de ţânţari înţeapă toată ziua, altele numai noaptea. De cele din urmă ne putem proteja cu ajutorul plaselor puse la ferestre“, explică profesorul Didier Raoult, cercetător biolog francez, colaborator al publicaţiei „Le Point“.
În cazul în care înţepătura este total nedureroasă înseamnă că ţânţarul a injectat în pielea noastră o mulţime de substanţe anestezice, la care noi manifestăm reacţii alergice mai mult sau mai puţin importante. Dovadă este inflamaţia care apare în urma unei „muşcături“. Rapiditatea cu care apare această inflamaţie şi dimensiunea ei depind de cât de alergici suntem la „veninul“ de ţânţar.
Sunt enervanţi pentru că ne bâzâie şi pentru că ne provoacă aceste reacţii pe piele care ne fac să ne scărpinăm, uneori, până la sânge. Dar cea mai mare problemă cu ţânţarii la nivel mondial este că după ce sug sânge de la o persoană care suferă de o infecţie, ţânţarii pot transmite infecţia respectivă. De altfel, ţânţarii transmit unele dintre bolile care fac cele mai multe victime umane în întreaga lume, potrivit prof. Didier Raoult. De exemplu, malaria – unul dintre cei mai mari ucigaşi ai planetei, este transmisă de femela speciei de ţânţar anofel. Dar tot de la ţânţari putem lua şi chikungunya