În România, structurile cu atribuţii de control în domeniu se calcă pe picioare Înfiinţată prin Legea nr.161/2005, Direcţia Generală Anticorupţie se dovedeşte a fi doar o În România, structurile cu atribuţii de control în domeniu se calcă pe picioare Înfiinţată prin Legea nr.161/2005, Direcţia Generală Anticorupţie se dovedeşte a fi doar o instituţie de imagine, creată pentru a demonstra Uniunii Europene preocuparea autorităţilor române de a lupta cu corupţia. Numai în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor mai există două structuri care au acelaşi obiect de activitate: Corpul de Control al Ministrului şi Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă. În plus, Direcţia Naţională Anticorupţie este un Parchet specializat, sprijinit în activitatea de urmărire penală atât de ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară, cât şi de specialişti cu înaltă calificare în diferite domenii. Dispute între DNA şi DGA Practic, domeniul acoperit de DGA în momentul de faţă era asigurat din punct de vedere al legislaţiei cu mult înaintea înfiinţării acestei direcţii. Efectul dublării sau chiar triplării acţiunilor mai multor instituţii care se ocupă de acelaşi lucru a culminat cu disputele pe faţă dintre Direcţia Generală Anticorupţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie. Iată ce îi scria procurorul Daniel Morar, şeful DNA, lui Marian Sântion într-o scrisoare oficială din noiembrie 2006: "Sunt nevoit să îmi exprim din nou profunda nemulţumire faţă de felul în care DGA, sub conducerea dumneavoastră, îşi promovează politica de comunicare. Consider că, de această dată, situaţia este chiar mai gravă decât în cazurile anterioare, de vreme ce instituţia pe care o conduceţi a înţeles să transmită către mass-media date nereale (…) Singura contribuţie a DGA a fost aceea că denunţul a fost înregistrat la Direcţia Generală Anticorupţie, care, mai apoi, a orientat denunţul, aşa cum