Parlamentul incepe o noua sesiune. A venit toamna si, odata cu ea, scoatem din sertare agenda politica traditionala, cu care deja ne-am obisnuit. Vorbim despre cum se lupta PNL sa isi mentina controlul asupra guvernarii, despre cum PD si PLD se straduiesc sa faca mai bine ce le cere presedintele si despre cum PSD se chinuie sa opreasca trendul negativ accentuat de referendumul din mai. Singura noutate in acest tablou este ca pe lista partidelor care se lupta cu instabilitatea si cu dizolvarea interna s-a adaugat si UDMR, formatiune care, pana acum, fusese ocolita de furtunile politice postdecembriste. I s-ar putea spune "efectul Basescu", fiindca acesta pare a fi in mijlocul oricarei discutii despre cauzele instabilitatii si haosului politic actual. In realitate, Basescu este doar un catalizator, scena fiind mult mai larga, iar confruntarile mult mai ample.
Ce vedem, asadar, cand ne reintoarcem la agenda Parlamentului? Vedem aceeasi serie de probleme care tin de modul in care se imparte puterea politica intre diversele grupuri existente in prezent. Motiunea de cenzura depusa de PSD nu se refera la dorinta sincera a opozitiei de a imbunatati actul de guvernare, fiindca daca ar fi fost asa, nu ar fi pregatit o actiune care sa puna in pericol si discutiile despre buget si chiar organizarea de alegeri europarlamentare. Votul uninominal, sustinut acerb de PD, este o prioritate care nu are legatura foarte mare cu reforma politica, fiindca sistemul care poate fi adoptat nu poate niciodata oferi garantii ca, in Parlament, vor ajunge alesi mult diferiti calitativ de cei din prezent. In orice caz, nu doar modificarea sistemului de vot poate oferi o asemenea garantie. Modificarea Constitutiei, propusa de PNL, este, la randul sau, o tema grea, care nu poate fi adusa in mod serios in discutie in actualul context, in care nu exista consens nici macar pentru proiecte mici