N-ai cum să fii fericit când te desparţi de cineva atât de drag.De cineva care ţi-a adus atâtea bucurii. Îi oferi un zâmbet dreptmulţumire, apoi te aşezi trist pe scaunul tău, conştient că de acumnimic nu va mai fi la fel. Aşa a fost retragerea marelui Ronaldo.De fapt, singurul Ronaldo!
Robinho şi Neymar la centrul terenului.
În faţa lor, Marica şi Surdu scanează din priviri tricourilegalbene. Ochii lor trec rapid printre toţi brazilienii dinjumătatea adversă şi apoi cad dezamăgiţi în pământ. Omul pe care-lcăutau nu e acolo. În vestiar, Ronaldo a rămas singur. Îşi leagăşireturile cu atenţie, apoi îşi trece mâinile uriaşe prin părulcârlionţat al lui Alex, cel mai mic dintre copiii săi. Puştiulaleargă cu mingea la picior prin vestiarul în care tatăl săuaştepta cuminte ca lumea să-l cheme pentru ultimul salut. Nu stă pebanca de rezerve, n-are voie. Idolii ca el au loc în istorie, nu pebancă.
Fredînscrie, Ronaldo ia aplauzele
Grăsunul atacant iese cu câteva minute înainte din cameră. Numai are răbdare! Oamenii înnebunesc şi aplaudă până când palmelecapătă un roşu aprins. Doi reporteri aleargă disperaţi după "IlFenomeno" pentru câteva cuvinte. Vorbeşte din mers, cu acelaşizâmbet larg pe care-l recunoşti oricând. "Vă mulţumesc din sufletpentru tot", apucă să spună până să ajungă la marginea terenului.Tabela arată sec: intră 9, iese 19 şi tribunele explodează. Fred,autorul singurului gol de până atunci, face plecăciuni în semn depreţuire pentru "Il Fenomeno". Începe un vacarm continuu timp de unsfert de oră. La fiecare atingere sau şut, aceeaşi reacţieincredibilă a celor peste 30 de mii de brazilieni care îşi vădpentru prima dată idolul. Vor toţi un gol de la el!
100 dekilograme de suflet
Un ultim gol, fără să conteze dacă e doar un lat aruncat în faţaporţii sau o execuţie spectaculoasă. Îşi doresc doar să-l mai vadăîncă o dată