Ziceam joi seara, la taclalele moderate de Robert Turcescu şi transmise în direct de B1 TV, că într-o altă ţară, din Lumea Luminilor, textul plăcuţei dezvelite de Victor Ponta marţi, 29 octombrie 2013, la Yedikule, în memoria martirului Constantin Brâncoveanu, ar fi stîrnit o furtună mediatică serioasă, cu fulgere pro şi contra.

Aşa cum dezvăluiam în comentariul Cum m-a confundat Victor Ponta cu Mihai Gâdea, textul, produs al negocierilor dintre diplomaţii români şi diplomaţii turci, sună aşa:

„În memoria Domnitorului Constantin Brâncoveanu şi celor patru feciori ai săi, care au fost întemniţaţi în închisoarea Yedikule la începutul secolului al XVIII-lea departe de scumpa lor patrie şi întru statornica amintire a istoriei comune a popoarelor române şi turc“.

M-aş fi aşteptat la noi, dacă nu la o furtună, măcar la un vîrtej, fie el şi de praf, iscat de textul acestei plăcuţe.

Ştiam că în materie de chestiuni culturale, presa dă curs nepăsării colective şi, în consecinţă, pentru ca volumul unui autor să devină ştire ar trebui cel puţin ca autorul să fi fost hăcuit cu drujba la lansare.

Din acest punct de vedere, nu mă aşteptam ca textul să facă subiectul fie şi a unei emisiuni Matinal, emisiune în criză perpetuă de evenimente, pentru că se petrece prea de dimineaţă.

Ştiam însă că românii se fudulesc grozav cu trecutul ţării lor, mai ales cînd vine vorba de el după cinci stacane de bere încolo.

Spre surprinderea mea, textul de pe plăcuţă n-a stîrnit nici măcar un foşnet de frunze în presa românească.

A stîrnit însă un adevărat vifor rochia crăpată pînă sus a unei dive într-un spectacol TV, prin întrebarea, devenită temei de controversă naţională, dacă ceea ce se vedea erau chiloţii sau altceva, ceva pe care, cînd nu e vorba de o transmisie în direct la TV, chiloţii acoperă.

Pe Internet, mai preci