Ziua şi plecarea. Nu mai ţin pasul cu toate dezertările din PDL şi înscrierile în Fundaţia şi mai nou, Partidul Mişcarea Populară. Alţii, încă democrat-liberali, ar pleca şi mâine dacă nu şi-ar pierde în acest fel funcţiile din administraţia locală.

PDL se comportă ca un adevărat partid de lider. Traian Băsescu l-a făcut ceea ce este astăzi şi îndepărtarea sa de democrat-liberali va conduce la destructurarea partidului.

În tot acest timp, conducerea PDL nu ştie ce se întâmplă în propria ogradă. În urmă cu câteva zile, Teodor Stolojan recunoştea candid că a aflat din presă că 22 de primari din Argeş pleacă din PDL. Toate plecările sunt tratate cu non-şalanţă şi nimeni nu întreprinde nimic pentru a le pune capăt. În condiţiile în care totul a început în urmă cu mai bine de 7 luni de zile, la scurt timp după alegerile din decembrie. Confirmarea lui Blaga în funcţia de preşedinte a condus la un nou val de plecări şi acum, apariţia alternativei Mişcarea Populară a generat aceeaşi reacţie.

Atunci când nu pleacă spre Mişcarea Populară, democrat-liberalii îi găsesc interesanţi pe liberali. Sorin Frunzăverde vorbeşte deseori despre o apropiere între PDL şi PNL. Divizarea iminentă a USL şi ascensiunea PSD va determina PNL să-şi caute cu rapiditate aliaţi.

Pe termen lung, democrat-liberalii vor alege între Mişcarea Populară şi PNL. În absenţa unei mişcări remarcabile, PDL va ajunge la anul să-şi numere parlamentarii pe degete. Şi dacă va continua aşa, atunci la alegerile europarlamentare şi prezidenţiale PDL îşi va propune ca obiectiv electoral să treacă de pragul de 5%. Iar Vasile Blaga va rămâne să închidă lumina la sediul din Modrogan şi partidul său îşi va găsi loc doar în cărţile de istorie.