Îmbrăcaţi cu trei rânduri de haine, izmene sau ciorapi groşi, comercianţii îşi aşteaptă clienţii încălzindu-se cu un joc de glezne sau o miuţă jucată lângă tarabă. Vânzările într-o zi de iarnă ale unui comerciant de vechituri la Deva se încadrează între 50 şi 100 de le.

Minus 7 grade Celsius. Zăpadă. Vânt tăios. Climat total contraindicat oricărui tip de comerţ în aer liber. Şi totuşi nevoia unui ban în plus îi face pe comercianţii din târgul de vechituri al Devei să-şi ocupe poziţiile încă de la ora cinci dimineaţa.

Ignat Macingo vinde de mai bine de 10 ani la „oser”, încă de pe vremea „pieţei ruşilor”. Şi nu vinde numai marfa lui. Are un verişor şi un frate pe care-i ajută plasând şi marfa acestora, piese auto, fitingăraie, ghete cu patine, CD-uri cu filme sau jucării. „Unii vin de plăcere la târg duminica. Eu vin de nevoie. Am un salariu mic, am copii de crescut şi chiar dacă nu câştig azi mai mult de 50 de lei nu mă deranjează să fac frig aici. E un ban în plus acasă”, spune deveanul. Clienţii sunt puţini la ora opt dimineaţa. Costel Raducea a înfruntat totuşi gerul numai pentru plăcerea de a inspecta standurile cu marfă.„Să vin duminica la târg este un fel de ritual. De obicei plec de aici cu o carte veche. Îi admir pe oamenii ăştia care pe orice vreme sunt aici ca să facă un ban cinstit”, spune interlocutorul.

Veteranul târgului

Gheorghe Vasiloiu are 70 de ani şi este recunoscut drept decanul comercianţilor. Vinde din 1990, iar oferta lui seamănă cu o enciclopedie de lucruri refolosibile începând de la abajururi şi baterii de baie şi terminând cu jucării de pluş. „Dacă nu aş fi venit astăzi, toată ziua aş fi regretat un posibil câştig. Vara câştig şi 600 de lei. Azi dacă fac 100 de lei e bine”, spune Gheorghe Vasiloiu.