Dacă le zici că-s ageamii şi proşti, se supără. Dacă îi faci ticăloşi, s-ar putea să te dea în judecată. Dacă le spui că sunt cel mai reprezentativ for al poporului român, s-ar putea să te placă, ba chiar să-ţi ceară prietenia pe Facebook. Citiţi textul de mai jos şi, la final, alegeţi apelativul.
Să vedem ce-a mai făcut azi Comisia de revizuire a Constituţiei – supranumită, după preşedintele său, Comisia Antonescu sau, pentru prieteni, Comisia Crin. Domnii parlamentari au umblat azi în Constituţie la capitolul referitor la referendum. Mai exact, la referendumul de interes naţional. Până acum, acesta putea fi declanşat doar de preşedinte.
Ca să arate mai mult respect faţă de popor, Comisia a decis că un referendum de interes naţional poate fi declanşat şi de un număr de minim 250.000 de cetăţeni (să-i zicem condiţia de număr). În acest caz însă, semnatarii cererii trebuie să provină din cel puţin jumătate din numărul de judeţe plus municipiul Bucureşti, iar din fiecare judeţ trebuie să semneze cel puţin 20.000 de persoane (să numim asta condiţia de dispersie).
Ce observăm? Că la 41 de judeţe plus Bucureştiul, câte asemenea unităţi administrative are România, jumătate înseamnă 21. Înmulţim numărul minim de judeţe cerut cu 20.000, numărul minim de semnatari din fiecare judeţ, şi ne dă fix 420.000. Deci pentru a iniţia un referendum pe baza viitoarei Constituţii, trebuie obţinute minimum-minimorum 420.000 de semnături.
Întrebarea este: ce ar trebui să facă cei care iniţiază un referendum şi obţin peste 250.000 de semnături, deci îndeplinesc condiţia de număr, dar sub 420.000, deci nu îndeplinesc condiţia de dispersie? Răspunsul e unul singur: nu pot iniţia un referendum cu numărul de semnături din acest interval. Şi atunci ce rost mai are înscrierea în Constituţiei a cifrei de 250.000 de semnături? Este perfect inutilă. Şi să pui lucruri perfect
