Executivul a decis imediat după alegeri majorarea cu până la de trei ori valoarea taxei de poluare auto la achiziţionarea vehiculelor rulate de import şi creşterea cu un sfert a primei de casare pentru scoaterea din uz a maşinilor uzate.

Anterior, acelaşi guvern liberal hotărâse extinderea Programului Rabla, de la maşini la frigidere, aspiratoare şi chiar locuinţe ecologice. Oare n-ar fi momentul ca românii să poată casa şi cărţile de economie din vremea comunismului, iar cu banii primiţi să cumpere cărţi de economie capitalistă?

Lăsând gluma la o parte, se vede limpede că “strategia” guvernamentală se repetă ca un disc zgâriat de pe vremuri. “Noua” producţie a executivului ar trebui să se intituleze “Protecţionismul se întoarce”. Asta pentru că taxa de poluare auto n-a fost “reîncărcată” pentru a-i proteja pe cetăţeni de noxe, ci pe producătorii auto de concurenţa second-hand. Iar dacă guvernul se repetă nu văd de ce n-aş reaminti ce zicea Leszek Balcerowicz. Artizanul terapiei de şoc din Polonia observa că marile companii, “aşa-numiţii campioni naţionali”, au atât de mult succes “încât trebuie subvenţionaţi pentru a rezista”.

Cu alte cuvinte, uzinelor-fanion ale ţării continuă să li se facă respiraţie gură la gură. În schimb, dau faliment întreprinderile mici şi mijlocii – motorul economiei. Iată un dublu efect negativ. Pe de o parte, şomajul se transformă în povară fiscală.

Pe de alta, cei mici, flexibili şi motivaţi, care nu-şi pot maximiza profiturile decât reinvestind, cad pradă monopolurilor, duopolurilor şi cartelurilor. În spaţiul anglo-saxon, 80%-90% din PIB se creează în sfera IMM, la noi doar 60%. Dar cui îi pasă?!

Într-adevăr, nu e mare filosofie ca, într-o ţară bogată, câţiva birocraţi să concentreze banii contribuabililor în mâna statului, după care politicienii să viziteze obiective grandioase în sclipiri de bli