Miza jocului a crescut enorm, ca şi cacialmaua. Dar ce contează în politică este exclusiv scopul, adică alegerile şi prada aferentă, România.

Brusc, atmosfera care cam lâncezea - să recunoaştem, în aşteptarea verii - s-a încins. Prezidentul a aruncat pe piaţa politico- mediatică încă o pleaşcă, vorba lui Paleologu. Povestea ne-a prins aşa de tare de câteva zile, încât am uitat de şomaj, de sărăcie, de incertitudini, pentru că ne-am repezit cu mic cu mare spre subiectul fierbinte. O diversiune? De data asta nu. Strategul-şef, la Cotroceni, primind rapoarte de la servicii cum că situaţia e albastră, dar şi diverse alte analize de la institute specializate, care dau aceleaşi concluzii, a văzut ce ştia toată lumea, anume că PDL e în pragul unui eşec electoral, ca să mă exprim elegant. A băgat chestia cu legea alegerii primarilor din primul tur, dar nu i-a prea convenit, pentru că şi PSD beneficiază de schimbare. Apoi a venit cu gogoriţa Constituţiei şi a observat că nesimţitul ăsta de electorat nu frisonează de plăcere când aude că trebuie să dărâmăm Parlamentul - o singură Cameră şi doar 300 de aleşi. Nu are legătură cu banii, mâncarea, datoriile, locul de muncă, sănătatea, educaţia... Eh, vremea suspendării şi a referendumului, când obţinea 74 de procente, s-a dus. Băsescu nu prea mai vede prin preajmă mulţimile de entuziaşti care să-l plebisciteze. Cum zicea ieri un şofer de taxi: „Mai bine lăsam să-l suspende!" „De ce n-aţi făcut-o?", l-am întrebat naiv. „De prost!" Cu mintea de pe urmă, românii stau bine.

Dacă nu a reuşit cu primele două manevre, a venit peste noapte cu ideea că trebuie urgent să regionalizăm România. De ce? Crede că e singura şansă a partidului său de suflet de a face cât de cât un scor onorabil în alegerile care se apropie. Miza jocului a crescut enorm, ca şi cacialmaua. Dar ce contează în politică este exclusiv scopul, adică aleg