Acum vom vedea ce este mai important pentru Borcea. Iubirea de Dinamo sau libertatea?
Aş scrie ceva despre Angelo Niculescu, a împlinit 90 de ani şi poate fi considerat patriarhul fotbalului românesc. Credeţi că ar interesa? Colegii de la gsp.ro mă privesc lung, ca pe unul care caută amfore greceşti pe fundul lacului Herăstrău. Insist. Totuşi, omul a inventat temporizarea, bunica tiki-takăi, recent a primit recunoaşterea FIFA. Nu mă las. A dus naţionala în Mexic în ‘70, după o pauză de decenii, tot el l-a pedepsit pe Dobrin la Guadalajara. A cîştigat primul titlu pentru Dinamo, în 1955. A inventat un stil, dar a fost şi a rămas prizonierul unor timpuri cînd colectivitatea era mai presus de strălucirea individuală. Tăcere rece, oamenii îşi văd de ale lor.
Dar dacă scriu ceva de Cristi Borcea? De exemplu, despre sfatul lui Gigi Becali către finul lui: să rămînă în State. Ei, da, asta e altceva. Păi, vezi? Mai venim de acasă, ştirea postată pe site a făcut sute de vizualizări, mi se spune. E cel mai citit material al zilei de duminică. Bun, asta e, cititorul nostru, stăpînul nostru. În fond, de ce nu? Şi Cristi Borcea a inventat cîte ceva. Butelia nu foarte plină. Contractul la xerox. Şi trabucul stins pe fruntea preşedinţilor rivali. Şi un anumit stil în convorbirile reproduse în stenograme. Unde apare aşa cum este el. Hotărît, dintr-o bucată, generos. Zi cîte vrei, cîte îţi trebuie? 10? Ce să faci cu 10? Ia 50 să îţi ajungă! Şampanii, dom’le, ce nu aţi înţeles?
Cristi Borcea ar trebui să vină în ţară pentru o întîlnire a acţionarilor dinamovişti. A fost stabilită o şedinţă a Consiliului de Administraţie în care ar urma să se ia decizii importante pentru mersul clubului. Nicolae Badea, Dragoş Săvulescu şi Cristi Borcea par să tragă în direcţii diferite, iar pauza din campionat ar fi numai potrivită şi pentru reglarea unor probleme administrative. Pe