Primăria din Bârlad a împrumutat de la bancă 2,5 milioane de euro pentru a construi un SPA şi un cinematograf 3D în oraş.

Vă vine să credeţi? Este suficient să fi trecut o singură dată prin Bârlad şi să vă fi rupt maşina în două pentru a fi şocaţi de o astfel de decizie a edilului. SPA într-un oraş în care cartiere întregi n-au apă şi canalizare, iar străzile sunt sparte de zeci de ani. În România, primarul de municipiu este Dumnezeu la nivel local. El vine la serviciu cu maşina dotată cu şofer, ia prânzul la restaurant, este prieten cu toţi oamenii de afaceri din localitate pe care îi însoţeşte la pescuit, la şpriţuri, la vânătoare sau la femei. Are două scopuri foarte precise în mandatul său: căpătuirea pe termen scurt şi îndeplinirea sarcinilor de partid. Cine nu se mânjeşte, nu rezistă. Un fost primar de municipiu îmi explica, zilele trecute, mecanismul prin care un primar devine şantajabil în favoarea celor care l-au uns stăpân la nivel local.

Mai întâi, eşti finanţat de partid şi de oamenii de afaceri care se zbat pentru tine în campania electorală. Apoi, eşti adulat de gaşca care-ţi lipeşte faţa pe garduri şi stâlpi şi care, ulterior, îţi vor sluji pe post de consilieri şi pentru toate acestea trebuie să le fii recunoscător după ce ajungi primar. „Se începe cu sume mici, contracte neimportante", îmi explică fostul edil. Vine un coleg de partid la tine şi te roagă să îi dai un contract firmei X pentru văruirea pereţilor primăriei, contract care nu depăşeşte 5.000 de euro. Te gândeşti că n-o fi foc şi faci o licitaţie cu dedicaţie să îl ajuţi pe amicul cu pricina. Peste vreo două luni, pretenţiile cresc şi ţi se cere să concesionezi 20 de hectare aflate în proprietatea publică pentru a-şi face Y de la Bucureşti... un „biznis" acolo. Dacă te codeşti, ţi se aduce aminte de contractul ăla de 5.000 de euro de la începutul mandatului tău şi că nu e O