Dacă nu vă interesează să aflaţi ce au făcut PDL şi PSD după ce preşedintele Băsescu a îndemnat partidele cunoscute anterior ca părţi ale coaliţiei să-şi bage repede picioarele în apă rece, veţi fi de acord cu observaţia că România are destule probleme şi fără această criză guvernamentală.

Una dintre tarele României, manifestată sub toate guvernările anterioare şi fără semne că s-ar remedia prea curând, este chiar intrarea în ţară.

Revenirea în patrie e un coşmar, şi nu de azi, de ieri. În cazul în care faci exerciţiul de a vedea ţara cu ochii unui străin, constaţi că una dintre porţile principale, cea de la Otopeni, e un fel de „land of no choice”. Fireşte, poţi să iei un taxi scump, caz în care vei afla că tocmai ai ajuns într-o ţară unde sunt în vogă alte şi alte licitaţii pentru atribuirea unor permise de acces auto în perimetru. Ai la dispoziţie şi o cursă expres, care te duce până la o gară, de unde iei trenul spre o altă gară, unde iarăşi e preferabil să eviţi taxiurile. În tot cazul, decât să te trambalezi cu bagajele, sus-jos, prin atâtea mijloace de transport, mai bine te laşi păgubaş. Şi, în fine, poţi să iei expresul, accesibil ca preţ, care te duce direct în centrul oraşului. În două ore de coşmar, cum i s-a întâmplat celui care tocmai se lamentează acum.

Primul şoc e că această cursă circulă conform unui program pur românesc, respectiv nu la o oră fixă stipulată pe undeva, ci după cum vrea şoferul şi în funcţie de cât de mult fumează. Văzând însă traficul, vei înţelege imediat că orice urmă de periodicitate în transportul în comun din Bucureşti ţine de hazard. Apoi, nu ai unde să îţi pui bagajele, prin urmare îi încurci pe ceilalţi pasageri, iritaţi oricum de faptul că autobuzul înaintează ca melcul şi parcurge distanţa dintre Otopeni şi Băneasa într-o interminabilă oră. Supliciului i se adaugă lipsa aerului condiţi