In august 1980 s-a produs bresa decisiva si ireversibila in structura regimurilor comuniste din Europa de Est si Centrala.

In urma cu 25 de ani, in august 1980, se petrecea un eveniment cu o semnificatie istorica mondiala: pentru prima data in istoria regimurilor comuniste, reprezentantii dictaturii ce-si zicea a "proletariatului" recunosteau existenta legala a unui sindicat muncitoresc independent. Faptul ca vice-premierul Jagelski, reprezentantul autoritatilor comuniste la negocierile cu grevistii, accepta cele 21 de conditii puse de exponentii sindicatului in curs de formare schimba esential regulile jocului. In loc de a trimite politia si armata spre a reprima actiunea grevistilor de la santierul "Lenin" din Gdansk, regimul comunist isi recunostea neputinta si permitea difuzarea prin mediile de informare oficiale a acordurilor semnate cu liderii unei miscari sociale de opozitie. Esafodajul ideologic leninist s-a prabusit in chip jalnic. Noul sindicat s-a nascut pe baza asumarii adevarului, demnitatii si nonviolentei ca valori supreme. Cele 500 de zile care au urmat, deci perioada legala a "Solidaritatii", au simbolizat renasterea pluralismului si a societatii civile.

Un efect major al existentei legale a unui sindicat autoguvernat si independent a fost extinctia oricarei urme de legitimitate a partidului de guvernamant. In momentul proclamarii Legii Martiale si al interzicerii Solidaritatii, in decembrie 1981, partidul comunist nici macar nu a mai fost invocat drept centru al puterii, locul sau fiind luat de o junta militara de tip latino-american. Logocratia comunista a fost invinsa de curajul unei miscari sociale care a ales sa traiasca in adevar. Solidaritatea a demonstrat ca epoca reformelor de la varf se incheiase si ca se intra intr-un stadiu terminal al declinului sistemului comunist. Politizarea sindicatului independent s-a petrecut rapid, far