Încă la Arcachon, la datorie, ca un jurnalist non-stop, am dat peste ultimul număr al "L'Expansion", o revistă foarte bună, economică si nu numai, după mine.Citind-o la repezeală, m-am delectat cu două articole interesante: ca abordare, ca subiect, ca realizare.
Dar situate la poli opuşi: "Moscou-Nice, voyage en première très classe", despre trenul direct Moscova-Nisa, în 52 de ore, care nu trece prin Bucureşti, din păcate, dar te face să visezi (deşi o călătorie costă minim 1000 de euro dus-întors!); si un interviu cu Martin Schultz, presedintele Parlamentului European:
UE îsi pierde timpul ocupându-se de standardizarea recipientelor cu ulei de masline din restaurantele celor28 de state...iar între timp nu apuca sa rezolve lipsa de flexibilitate între pachetele bugetare. Ceea ce UE nu cheltuieste din "cotizatia "statelor, într-un domeniu, se întoarce la capitale, în loc să fie distribuit spre un alt domeniu. Un aspect despre care niciun şef de stat nu vorbeşte când se întoarce acasă...
Ar mai fi de spus doar că e pentru primă oară că citesc un interviu cu adevărat instructiv şi plin de chestii pe care nu le ştiam, cu un lider de la Bruxelles... Altfel însă, sofismul lui Martin Schultz despre uleiul de măsline mi-a reamintit un blog scris de colega mea, Alexandra Spânu. Tot despre olivierele în cauză, dar cu o altă concluzie:
vocea Comisiei Europene - a se înţege deciziile comunitare - este comentată dar rezultatul unor astfel de dezbateri înseamnă în general noi idei, care nu se transformă niciodată în ceva derizoriu.
Sunt cu totul de acord, deci, delectaţi-vă cu acest articol. Fără el nici nu aş fi ştiut, personal, pe lângă ce pericol am trecut!
De la concurenţă, la Politică Agricolă Comună, şi de la tarifele în roaming la programele pentru tineri, mâna Comisiei Europene se simte în mai toată societatea lărgită la 28. Şi chiar ma
