La finalul unei efemere prezenţe, într-un studiou de televiziune - unde am avut şansa să am interlocutor pe ex-ministrul apărării naţionale ce a girat procesul integrării noastre în NATO, iar ca moderator pe un teleast cunoscut anterior ca un jurnalist cumpătat - am primit o revistă care mi-a...ars ochii, cu titlul de pe copertă.
TItlul care taie respiraţia oricărui român, de bună credinţă, este: 27 iunie 1940 CUM AM CEDAT BASARABIA.
Apoi, chiar în pagina 5 reţine privirea titlul unui editorial aparte: Urmările unei catastrofe naţionale.
De aici şi invitaţia mea la o necesară reflecţie publică.
Cum vom preveni o viitoare catastrofă naţională?
Interogaţia mea este pur comparativă şi nimic mai mult.
Citez din editorialul menţionat:
„Cedarea fără luptă a Basarabiei, în iunie 1940, rămâne cel mai dureros moment pentru mentalul colectiv românesc.”
Aşa este. Îmi aduc aminte de primul meu dialog cu poeta Leonida Lari.
Mă privea cu durere, când mi-a spus, revoltată:
”De ce nu au luptat atunci românii, măcar o zi, câteva ore, câteva minute?...”
Parcă mi-a întors un cuţit în inimă. Şi tot ea mă întreba, retoric, când va fi anulat, de facto, pactul Ribbentrop-Molotov, acest adevărat blestem pe destinul neamului românesc?
____________________________________________
1939. Primirea la Moscova a lui Joachim von Ribbentrop
____________________________________________
Putea fi anulat de la primul Pod de Flori peste Prut.
Dar frica de Moscova, cea care a determinat moartea lui Ion Antonescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu, l-a făcut pe cel mai longeviv preşedinte postdecembrist al ţării să...nu rişte nimic.
Mă întreb, aşa, într-o doară, dacă:
1. memoriile întâiului şef de stat, după decembrie 1989, vor cuprinde referiri, oneste, despre acest moment,
2.