Nu am nici cea mai mică intenţie să legitimez lovitura de forţă dată de Dan Voiculescu.
Participarea la referendum înseamnă, oricum aş vota, că susţin acţiunea lui Ponta şi Antonescu, că accept o procedură nedemocratică, că sunt de acord ca, de acum înainte, preşedintele României să fie demis de fiecare dată când majoritatea parlamentară are altă culoare politică.
Îl înţeleg pe Băsescu, care cere oamenilor să vină la vot: obligaţia sa, de preşedinte ales, este să cheme electoratul să participe la orice scrutin liber şi corect. Iar datoria sa de om politic este să afirme că se supune "judecăţii poporului" (ce clişeu ieftin!). Însă, eu nu cred că acest scrutin este "corect". De la bun început, Parlamentul a ignorat cerinţa din Constituţie potrivit căreia preşedintele poate fi suspendat doar pentru "fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei".
Dincolo de faptul că judecătorii de la Curtea Constituţională nu au constatat astfel de fapte, eu nu consider că şefului statului i se poate limita libertatea de expresie. Am spus acest lucru şi în 1996, când s-a încercat suspendarea lui Ion Iliescu pentru că a criticat deciziile judecătoreşti de retrocedare a caselor naţionalizate. A fost vina procurorului general, care s-a năpustit, slugarnic, să declanşeze recursuri în anulare, precum şi a judecătorilor, care au blocat retrocedările. Iliescu, un fost comunist, nu a făcut decât să exprime ceea ce credea el şi electoratul său.
Scrutinul de la 29 iulie nu este corect nici pentru că a fost precedat de o serie de ordonanţe de urgenţă şi de decizii ale Parlamentului, unele emise cu încălcarea Constituţiei, având drept unic scop relaxarea condiţiilor de înlăturare a lui Traian Băsescu. Guvernul USL a abuzat de puterea sa pentru a distorsiona regulile jocului, cu mai puţin de o lună înainte de organizarea referendumului. În aceste condiţii, este dato