Alegerile locale din acest an produc efecte politice in lant, cu o intensitate si o energie care seamana poate cel mai bine cu inceputurile democratiei romanesti. Pe un fond de apatie discursiva si la adapostul imaginii de non-combat indusa de Traian Basescu opiniei publice din Bucuresti, evenimentele din tara ascund evolutii de-a dreptul spectaculoase. Le voi enumera aici, sumar.

Candidaturile la consiliile judetene deterioreaza major relatiile centru-teritoriu, pentru ca intre conducerile centrale ale partidelor si structurile locale nu mai exista conditionari la fel de puternice. Nu mai este nevoie de negocieri politice mediate de la centru, ci este suficient pentru un candidat sa se descurce singur la nivel local pentru a reusi. Un presedinte de consiliu judetean va deveni liderul automat al partidului in regiunea respectiva, pentru ca va avea "felii" foarte mari de resurse la dispozitie, pe care le poate controla. Fara a avea nevoie de sprijin de la centru, liderii locali sunt liberi sa isi defineasca singuri drumul in politica. Un efect pervers este acela ca partidele nu isi vor mai controla organizatiile locale. In PSD si in PD-L, partide cunoscute pentru rigoarea organizatorica din trecut, acest efect este deja vizibil. Geoana si Boc nu sunt lideri de forta, capabili de a strange partidul in jurul lor si suficient de puternici pentru a-si impune punctul de vedere. La PNL, lucrurile sunt mai simple, fiindca aici a existat intotdeauna o anumita relaxare organizatorica.

Cel mai spectaculos este insa ca nu vor mai conta aproape deloc calculele de la centru. Va prima efortul local si contextul foarte personalizat. Conteaza cine sunt candidatii, ce prieteni au, ce oameni au langa ei, cu cine se lupta, cum se impart grupurile economice locale din spatele lor. In functie de acestea se adopta si discursuri cu iz doctrinar sau ideologic si nu invers. Pa