In Japonia exista anumite spatii unde oamenii stresati si furiosi se pot descarca. Vine muncitorul in costum de la birou, ia o bata de baseball si sparge niste farfurii. Sau ia pistolul si sparge niste sticle. Sta acolo pana ii trece supararea. Nu se stie ce-si imagineaza el in timp ce devasteaza decorul, poate vede in fiecare farfurie mutra sefului sau pe-a clientului sau poate vede doar rosu peste tot. Important e ca omul iese de acolo racorit, aproape ca nou.
In Romania nu exista astfel de locuri, desi clasa oamenilor care lucreaza in companii e tot mai larga iar stresul lor e tot mai ridicat. Ar putea iesi de aici un dublu beneficiu. Cineva ar deschide o afacere profitabila, pentru ca fiecare jumatate de ora de spart bibelouri ar costa atatia lei. Iar clientii ar avea si ei de castigat, pentru ca ar merge acasa mai calmi si a doua zi ar lua mai usor viata in piept. Intreaga societate ar avea, in cele din urma, de castigat, pentru ca ar fi mai putina violenta domestica, mai putini copii maltratati de parinti, mai putini oameni gata sa sara din pantofi in butoiul cu alcool. Afacerea asta ar lua, poate, din clientii crasmelor, eliminand efectele secundare ale betiilor la crasma.
Si ar mai avea o asemenea afacere un efect secundar: ar fi mai putini oameni furiosi care comenteaza pe siteuri si pe bloguri. E incredibila furia unor comentatori, ura cu care se reped la autorul articolului, suspiciunea cu care privesc fiecare virgula si fiecare cuvant. Eu unul vad aici doar pornirea de a sparge niste sticle, sub protectia anonimatului. Insa blogurile n-ar trebui sa indeplineasca aceasta functie, de loc pentru varsat nervi prin devastare. Fie si pentru faptul ca dvs, comentatorii, nu platiti la intrare o taxa pentru asa ceva.
Pentru comentatorii blogului de fata va exista o singura regula de comunicare: batele si pistoalele se lasa la intra
