În Statele Unite există o dezbatere continuă despre bogaţi: cine sunt, care ar putea fi rolul lor social, dacă sunt buni sau răi.

Trebuie avute în vedere câteva elemente. Un studiu recent a arătat că 10% din cei care lucrează pe Wall Street sunt „psihopaţi clinic", manifestând lipsă de interes pentru ceilalţi, lipsă de empatie şi o „extraordinară capacitate de a minţi şi de a manipula".

Un alt studiu a arătat că oamenii bogaţi sunt mai predispuşi să mintă, să tragă lumea pe sfoară şi să încalce legea.

Wall Street înseamnă capitalism în formă pură. Iar etica în capitalism este opţională. Este o greşeală să te aştepţi la moralitate când vorbim de pieţe. Valorile capitaliste nu au nicio legătură cu cele ale creştinismului, şi nici cu cele ale democraţiei. Capitalismul, care presupune urmărirea profitului, ne face să credem că fiecare om este pe cont propriu.

S-a vorbit mult în ultima perioadă despre „creatorii de locuri de muncă", cuvinte care îi aparţin lui Frank Luntz, un guru al propagandei aripii de dreapta. Bogaţii merită recunoştinţa noastră, dar şi tot ce au. Cu alte cuvinte, restul e invidie.

În primul rând, dacă antreprenorii sunt creatori de locuri de muncă, angajaţii sunt creatori de bogăţie. Productivitatea care depăşeşte salariile şi compensaţiile se transformă în profit pentru corporaţii.

Dar cei mai mulţi dintre bogătaşi nu sunt antreprenori. Sunt oameni care ocupă funcţii importante în corporaţii, care au moştenit averi sau care, desigur, lucrează pe Wall Street.

Însă cel mai important lucru este că nici antreprenorii şi nici bogătaşii nu au monopolul asuprea creierelor, asupra muncii, asupra riscurilor. Există oameni de ştiinţă sau artişti la fel de inteligenţi ca antreprenorii, doar că sunt interesaţi de domenii diferite. O persoană care se înhamă la o ipotecă sau care aduce pe lume un copil îşi asumă la f