La 25 de ani, Serghei Dogadin are deja o gândire care leagă actul artistic de partitura interpretată, de artiştii cu care colaborează şi de publicul în faţa căruia se află. Apreciat pentru sunetul liric, bogat, cursiv, violonistul captivează prin expresivitate, căldură, sensibilitate.
Articol realizat de:Maria Monica Bojin
Miercuri, 4 septembrie, va interpreta „Poemul“, de Ernest Chausson, şi „Introducere“ şi „Rondo capriccioso“, de Camille Saint-Saëns. Concertul va fi dirijat de artistul rus Vladimir Spivakov.
Maria Monica Bojin: Aţi urmat Conservatorul din Sankt Petersburg şi aţi participat la cursuri de măiestrie susţinute de marele violonist şi profesor Zahar Bron. Sub îndrumarea cui vă aflaţi acum?
Serghei Dogadin: În momentul de faţă studiez la Köln cu Mihaela Martin, o persoană minunată, un muzician extraordinar. Îi sunt elev deja de un an de zile, îmi plac foarte mult lecţiile cu ea şi pot spune că pedagogia sa este o experienţă foarte importantă pentru mine.
Există violonişti pe care-i consideraţi modelele dumneavoastră – fie contemporani, fie din alte generaţii?
Da, desigur. Îl admir pe David Oistrah, iar dintre violoniştii de astăzi îmi plac Maxim Vengerov şi Vadim Repin, într-adevăr mari muzicieni.
Interpretaţi la Bucureşti Poemul de Ernest Chausson şi Introducere şi Rondo capriccioso de Camille Saint-Saëns. De ce i-aţi ales pe aceşti doi compozitori anume?
Sunt lucrări pe care dirijorul Vladimir Spivakov, cu care colaborez, le îndrăgeşte şi care, desigur, îmi plac şi mie. Amândoi am considerat că aceste creaţii foarte importante pentru istoria muzicii ar putea însemna o călătorie sonoră frumoasă pentru public. De fiecare dată când le interpretez – de fapt de fiecare dată când cânt –, îmi doresc să pun în acea muzică o
