O vorbă de duh ne spune că bărbaţii rămân toată viaţa lor nişte copii, doar că, pe măsură ce adună anii în actele de identitate, îşi doresc jucării din ce în ce mai scumpe.
Şi copiază idoli din ce în ce mai inaccesibili şi anacronici în raport cu statutul lor social sau intelectual, aş adăuga. Dacă, în copilăria oficială, mulţi dintre noi ne visăm Făt Frumos, Harap Alb, sau, în context local, Ivan Ţarevici, cei ajunşi la vârsta ultimei copilării - la care nu mai sunt sensibili la nurii Ilenei Cosânzenei, ai fetei Împăratului Roş sau ai Vasilisei Prekrasnaiei – se pot închipui în cele mai ciudate ipostaze. E cazul preşedintelui Vladimir Voronin, care la anii lui se visează... Vaclav Havel. Ceea ce nu ar fi nicio problemă, dacă lucrul ăsta s-ar întâmpla în timp ce spune poveşti strănepoţilor şi nu în timp ce manipulează "jucărica" viitorului Moldovei. Şi mai grav e că la aceste declaraţii nu se sesizează din oficiu instanţele medicale.
Ce legătură poate exista între rafinatul scriitor şi filosof ceh care a condus două revoluţii anticomuniste şi fostul miliţian care nu a încetat nicio clipă să creadă în cel mai criminal sistem avortat de istorie? Ce afinităţi se pot găsi între Havel, care a fost un simbol al dorinţei de libertate, şi cel care a condus trupe de represiune împotriva oamenilor care ieşiseră în 1989 pentru a-şi recupera limba, identitatea istorică şi libertatea? Ce puncte comune se pot identifica între cel care a făcut ani grei de temniţă comunistă pentru ideile sale şi va rămâne în istorie ca un erou al Europei moderne şi cel care a mânuit doar pulanul şi ale cărui urme prin viaţă vor fi acoperite de dispreţ? Oricât s-ar strădui o minte lucidă, e greu să găseşti vreo asemănare, în afară de faptul că cei doi vor fi horăit câteva ceasuri prin vilele de protocol de la Karloy Vary...
Revoluţiile de catifea pe care le anunţă liderul bolşevic, p