Tensiunile din interiorul USL nu mai sunt un secret nici pentru cei care se uită la politică doar în pauzele publicitare de la Românii au talent. PNL şi PSD sunt pe picior de război. Klaus Werner Iohannis este ultima rachetă cu rază lungă de acţiune cu care s-a înarmat Antonescu în disputa cu Ponta. Toată lumea a înţeles despre ce e vorba. Lui Ponta îi trebuia un potenţial premier în coastă, aşa cum potenţialul preşedinte Oprescu îi stă în coastă lui Antonescu. Este a doua mare lovitură pe care liderul suprem al PNL i-o dă liderului social-democraţilor. Prima a fost alianţa bruscă pe care a făcut-o în ianuarie 2011 cu Voiculescu, partenerul de la acea dată al lui Ponta. A fost mutarea care a obligat PSD-ul să intre în USL la egalitate cu PNL şi PC, chiar dacă situaţia din teren arăta că social-democraţii ar fi trebuit să aibă mai mult.

Între timp, Ponta a mai recuperat din terenul pierdut pentru că a ajuns premier, iar puterea şi influenţa lui au crescut. În afară de asta, a făcut o mutare bună, când a reuşit să-l impună pe Oprescu candidat al USL la primăria Capitalei. Din clipa aceea, Antonescu a simţit suflarea doctorului în ceafă şi a început să-şi pună întrebări serioase despre siguranţa candidaturii sale la preşedinţie în 2014. Apoi a venit suspendarea lui Băsescu şi şeful PNL a arătat că priceperea sa politică nu trece de graniţele României. A deschis gura de două ori despre SUA şi Germania, iar Ponta a devenit, dintre ei doi, favoritul Occidentului. Liderul maxim al PNL s-a concentrat de atunci pe bătălia internă conform strategiei lansate chiar de el: occidentalii vor lucra cu cei care deţin puterea în România, fie că le place, fie că nu.

Prin urmare, Antonescu şi l-a făcut rapid prieten pe Dragnea, rivalul lui Ponta din PSD, şi a impus în guvern oamenii doriţi de el. Aşa au ajuns miniştri Fenechiu, cel cu probleme de imagine, şi Vosg