„Ivona, principesa Burgundiei“, scrisă în anul 1935, e piesa de debut a marelui dramaturg polonez Witold Gombrowicz (1906-1967).

Asemenea scrierilor sale viitoare, precum Opereta, o altă lucrare destinată scenei, ultima (1966), sau romanul Ferdydurke, Ivona…abordează, într-un expresionism apăsat, agravat, obsesiv, neliniştitor, tema-obsesie, teoretizată cu lux de amănunte şi în Jurnal, a formei ca înveliş, ca închisoare a fiinţei şi a vieţii, tema societăţii ca formă lipsită de conţinut, o formă opacă, ermetică pe care orice fisură o alarmează şi o determină la reacţii extreme.

Istoria reprezentării piesei pe scenele româneşti nu e chiar foarte lungă, dar extrem de consistentă. Nu am văzut primul spectacol românesc montat cu acest text, realizat în 1976 la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi de regizorul Brandy Barasch. Nu ştiu cum a fost, dar pot să îi recunosc meritul de a fi introdus în circuitul nostru teatral scrierea. Între paranteze fie spus, Ion Petrică, traducătorul romanului Ferdydurke, apărut în anul 1999 la editura bucureşteană Univers, a atras atenţia asupra faptului că titlul care, în limba poloneză sună Iwona, ksiežnicka Burgunda, ar fi trebuit tălmăcit în româneşte Ivona-principesa de Burgund, astfel relevându-se mai profund şi mai adevărat adevărata condiţie şi socială, şi umană a protagonistei pe care toţi cei ce înconjoară o califică ba molâie, ba mălăiaţă. „Titlul piesei subliniază şi el poetica în care a fost scrisă. Iwona, ksiežnicka Burgunda nu înseamnă Ivona, principesa Burgundiei, aşa cum s-a tradus în limba română, ci Ivona, prinţesă de Burgund, adică Ivona, prinţesa popularului vin de Burgund“. Cred că Ion Petrică are dreptate.

Scenă din „Ivona, principesa Burgundiei“ de Witold Gombrowicz, în regia lui Krzystof Garbaczewski (foto: Bartosz Masz)

Spectacolului lui Brandy Barasch i-a urmat unul c