Strategia de Securitate Nationala lansata de Obama pare inspirata de clasica formulare potrivit careia, in arena internationala, cel care poarta un bat mare trebuie sa vorbeasca, pe cit posibil, cu blindete. De vazut, in anii urmatori, daca se va face auzit si crezut. Lansata acum citeva zile, noua Strategie de Securitate Nationala (NSS-2010) a administratiei Obama a inceput deja sa fie disecata de analisti si de presa internationala. In esenta, ea reprezinta o codificare a ceea ce actuala putere de la Washington intreprinde deja pe plan international si nu contine surprize sau cotituri majore. Textul este cursiv si coerent, iar pasajele argumentative sint oarecum compatibile cu tipul de discurs al presedintelui. In raport cu precedentul document, emis acum patru ani in timpul celei de-a doua administratii Bush, avem de a face cu un stil foarte diferit. Substanta, insa, ramine mult mai rezistenta la schimbare, asa cum era de asteptat. Era de asteptat ca viziunea exprimata in mod constant de Obama, axata pe multilateralism si pe leadershipconsensual, sa se reflecte in doctrina de securitate, avind in vedere ca administratia tinde sa favorizeze o intelegere ampla a conceptului (desi aspectele militare se afla in centru, alaturi de criza economica). Insa, daca tinem cont ca si George W. Bush incepuse sa se inscrie pe un astfel de drum in cursul celui de-al doilea mandat, dupa tensiunile asociate interventiei in Irak, atunci continuitatea din punct de vedere al substantei este cu atit mai explicabila. Lectura documentului (accesibil pe whitehouse.gov) confirma ideea ca Barack Obama este, deocamdata, un exponent credibil al liniei multilateraliste si sugereaza ca ar merita sa i se mai acorde - din punct de vedere politic, ceva timp. Insa, cel putin pe termen mediu, determinantii interni ai securitatii nationale - in primul rind, insanatosirea economiei - vor primi o mult