„House of the Rising Sun“ şi „Wild Thing“. Unul – dramatic, lent şi construit pe tensiune. Celălalt – energic, metalic şi electrizant. Acestea sunt poveştile lor. Şi ale celor două trupe care le-au transformat în momente istorice: The Animals şi The Troggs.
Marea Britanie, 1964. O simplă plimbare pe străzile Londrei îţi demonstrează că apune perioada în care Regatul Unit era asimilat automat conservatorismului, normei culturale şi decenţei universale.
Tinerii din capitala Angliei par să nu aibă nimic în comun cu părinţii lor. La modă sunt fustele scurte, tunsoarea cu breton, vechile bijuterii din aur au fost înlocuite cu podoabe din materiale neconvenţionale. Băieţii poartă costume strânse pe corp şi ochelari de soare. Din radiouri se aude mult rock’n roll, dar nu Elvis Presley sau Chuck Berry, ci muzică cu accent britanic.
Suntem în plin avânt a ceea ce a rămas printre ani sub denumirea de „British Invasion“ (n.r. – invazia britanică). Pornită de la fenomenul Beatles, amplificată de Rolling Stones şi filtrată prin trupe aflate, la acel moment, încă în stadiul iniţial, dar extrem de apreciate în cluburile locale, The Kinks sau The Who, noua modă britanică transformase Londra în capitala mondială a culturii.
Sigur, în America existau un Bob Dylan sau un Miles Davis, jazzul modal şi festivalurile folk, însă Anglia dădea tonul epocii.
Visând la propriii spectatori
În toată această explozie de culoare, condimentată cu ritmuri sacadate de chitară, versuri cu dublu înţeles şi dansuri smucite, două trupe britanice îşi aşteptau decolarea pe orbita celebrităţii. Ambele cântau în cluburile din Regat repertorii bazate, în general, pe cover-uri ale artiştilor de peste ocean, însă îşi doreau propriii spectatori. Visau la un stil propriu, la o semnătură stilistică. Cele două trupe se numeau The Animals şi The Troggs.
În decursul a doi ani,