Peseiro e înnebunit după muncă şi disciplină, trece uşor de la glume la amenzi şi păstrează o distanţă faţă de jucători

Jose Peseiro e răspunsul la întrebarea "Cum poate un fotbalist submediocru să-şi facă un nume în antrenorat?". Comportamentul de zi cu zi al portughezului îi dezvăluie secretul. Apelativul "trabajador", pe care Giovanni Becali l-a folosit pentru Esteban Vigo atunci cînd l-a adus pe spaniol la Dinamo, i se potriveşte perfect lui Peseiro. Pentru că asta face, munceşte non-stop. Pe teren, în sala video, la şedinţele cu jucătorii. Dimineaţa ajunge cu o jumătate de oră înaintea jucătorilor, o dată cu magazinerii, şi aşază pe gazon materialele care urmează să fie folosite, potriveşte milimetric popetele, măsoară cu pasul distanţele şi îşi imaginează pe teren fotbaliştii pe care apoi îi aşază cu mîna, pînă cînd ei înţeleg exact ce le cere.

E diferit de toţi

Pe Jose Peseiro nu-l poţi asemui cu nici unul dintre tehnicienii care au pregătit recent Rapidul. Nu e genul pe care să ţi-l imaginezi implicîndu-se în viaţa personală a jucătorilor, aşa cum o făcea Răzvan Lucescu, care în afara indicaţiilor tactice mai rezolva, între timp, şi probleme familiale ale fotbaliştilor, plus că-i mai ajuta şi cu bani. Nici în extrema cealaltă nu-l poţi încadra, pentru că nu cultivă o atmosferă de continuă beligeranţă, cum făcea Mircea Rednic. Faţă de Cristiano Bergodi, Peseiro e un antrenor activ, poate influenţat şi de experienţa de secund pe care a avut-o la Real Madrid. Italianul doar delega responsabilităţi, portughezul e tot timpul pe teren cu jucătorii şi se implică personal, sută la sută, în fiecare aspect al antrenamentului.

"Nu-mi trebuie casă!"

Peseiro i-a şocat pe şefii clubului înainte de plecarea în Elveţia. Contractul său cu Rapid îi dădea dreptul la o casă în Bucureşti, pe care a refuzat-o însă.