Aripa morală a PDL a tăcut mâlc, atunci când nu a cerut vehement ca ancheta parlamentară să înceteze. Considerat, pe drept sau pe nedrept, marele maestru sforar, combinatorul suprem, simbolul „sulfuroaselor“ înţelegeri politico-economice, Viorel Hrebenciuc poate fi mulţumit că a creat şcoală. Intrase într-un con de umbră odată cu noua guvernare PDL-PSD. Învăţătorul nu mai avea discipoli. Dar cazul Ridzi a adus surpriza. Nu uimeşte pe nimeni hotărârea cu care doamna ministru îşi menţine funcţia. Nici măcar susţinerea de care se bucură din partea partidului. Dar PDL a adus pe băncile politicii un contingent considerabil de oameni noi, tineri intelectuali cu principii care s-au remarcat tocmai prin virulenţa atacurilor lor împotriva bătrânilor nărăviţi în rele.
Trebuia să urmeze revoluţia morală. Sever Voinescu, Traian Ungureanu, Boureanu, Monica Ridzi şi ceilalţi colegi ai lor şi-au luat misiunea să dărâme munţii, să demonstreze că puterea se poate exercita în România şi altfel decât s-a făcut până acum de-a lungul guvernărilor PSD, CDR sau PNL.
O abordare bazată pe solidaritatea construită pe lege şi pe bun-simţ care primează în faţa solidarităţii de partid. O guvernare fără caltaboşi, fără tunuri, fără ţepari cu imunitate de la partid. N-a fost să fie. Ne-am întors din nou în Jurassic Park. Simţim tropăitul dinozaurilor, mirosul lor împrăştiat în spaţiul public, lucirea ochilor lor în căutarea prăzii.
Doamna Ridzi nu e vinovată înainte ca o instanţă să se pronunţe, dar poţi ca un bun coleg să-i spui să se retragă pentru binele tuturor. Dar îţi mai trebuie şi curaj pentru aşa ceva.
Nu a fost cazul. „Aripa morală“ a PDL a tăcut mâlc, atunci când nu a cerut vehement ca ancheta parlamentară să înceteze. Paradoxal, reacţiile au apărut tot din partea veteranilor partidului. Trebuia să vină Cezar Preda să amintească de