Gestul creştinesc şi de recuperare a istoriei prigoanei comuniste la care a fost supusă Biserica Creştină în România, pe care îl face Biserica Romano Catolică prin betificarea Monseniorului Ghika, asasinat în închisoarea de la Jilava, reprezintă sfârşitul începutului unui necesar proces canonic, duhovnicesc şi, de ce nu, civic de recunoaştere a jertfei pe care au adus-o lui Hristos şi Naţiunii Române Sfinţii Închisorilor Comuniste.
Gestul creştinesc şi de recuperare a istoriei prigoanei comuniste la care a fost supusă Biserica Creştină în România, pe care îl face Biserica Romano Catolică prin betificarea Monseniorului Ghika, asasinat în închisoarea de la Jilava, reprezintă sfârşitul începutului unui necesar proces canonic, duhovnicesc şi, de ce nu, civic de recunoaştere a jertfei pe care au adus-o lui Hristos şi Naţiunii Române Sfinţii Închisorilor Comuniste. Două sunt evenimentele importante ale acestei veri româneşti a anului de graţie 2013, beatificarea Monseniorului Ghika şi punerea oficială sub acuzaţie a torţionarului Vişinescu, acţiuni ale Bisericii şi societăţii civile care deschid calea spre exorcizarea societăţii româneşti. Din perspectivă simbolică, ele exprimă dorinţa puternică a majorităţii românilor pe de o parte, de a fi respectate şi recunoscute public suferinţa şi jertfa celor asasinaţi în închisorile comuniste, iar pe de altă parte, de a fi condamnaţi penal indivizii care au slujit sistemul comunist. Practic, însă, beatificarea Monseniorului Ghika şi punerea sub acuzaţie a torţionarului Vişinesu reprezintă, deocamdată, un singur pas făcut pe calea dificilă a exorcizării societăţii româneşti de prezenţa demonului comunist. Trebuie reamintit, înainte de toate, că cei mai mulţi dintre Sfinţii Mărturisitori din închisorile comuniste sunt români de credinţă creştină ortodoxă. În Biserica Ortodoxă Română, încet, dar sigur, dobândeşte o tot mai mare