Experţii de artă din Marea Britanie nu s-au arătat suprinşi de consecinţele furtului de tablouri din muzeul olandez în ianuarie, şi nici de presupusa distrugere a valoroaselor opere de artă prin ardere. Ei declară la unison faptul că de cele mai multe ori, infractorii care fură opere valoroase ale unor artişti faimoşi se lovesc de o problemă evidentă – tablourile sunt extrem de greu de vândut, fiind foarte uşor de identificat.

„Infractorii care reusesc să ducă la capăt un furt de tablouri se lovesc de cele mai multe ori de problema comercializării lor ulterioare. La un moment dat, se trezesc că au furat aceste opere de artă şi nu ştiu cum să scape de ele“, a declarat Robert Korzinek, un evaluator de artă care lucrează pentru o companie foarte mare de asigurări din Regatul Unit. Şi astfel multe opere au destin nedrept. Unele sunt pierdute pentru totdeauna, altele apar după ce ani de zile au stat îngropate sau depozitate neglijent undeva. Iar în unele cazuri, cum este cel al hoţilor români, cele 7 picturi de mare valoare furate din muzeul din Rotterdam au fost arse de mama unuia dintre infractori. Tabloul „The Scream“ a pictorului Edvard Munch a fost furat dintr-un muzeu din Oslo în 2004 şi a fost recuperat în 2006, rupt şi distrus de apă. Poliţia nu a oferit niciodată detalii despre locul unde a fost depozitat tabloul în cei doi ani lipsă. Chris Marinello, specializat în găsirea operelor dispărute, a afirmat că dacă Olga Dogaru, mama suspectului principal, spune adevărul „nu ar fi pentru prima oară când mama unui hoţ sare în ajutorul fiului său“. Un cunoscut infractor francez, Stephane Breitwieser, a furat peste 200 de lucrări din mai multe muzee mici din Europa la sfârşitul anilor 90. Mama lui a recunoscut că a distrus zeci de opere după ce poliţia a început investigaţia împotriva fiului ei. Ea a tăiat tablourile, le-a îndesat resturile în gunoi,