Regizorul, dramaturgul, poetul şi eseistul român născut la Sebeş, care a trăit la Cluj şi Sibiu (unde teatru îi poartă numele) îi scria soţiei sale, actriţa Dorina Ghibu, scrisori de dragoste foarte emoţionante atât înainte de căsătorie, cât şi după. Unele au fost publicate într-un număr al revistei clujene Apostrof.

Radu Stanca (n. 5 martie 1920, Sebeş - d. 26 decembrie 1962, Cluj) a fost un dramaturg, poet, eseist şi regizor de teatru român. Teatrul din Sibiu îi poartă numele. El este nepotul medicului Dominic Stanca, cel care a descoperit Băile Someşeni din Cluj-Napoca, unde a creat o mică staţiune balneo-climaterică vizitată şi de englezi în perioada interbelică.

În1942 îşi ia licenţa în litere şi filosofie, calificată "magna cum laude", cu o dizertaţie despre Problema cititului, iar un an mai târziu e numit suplinitor în postul de asistent de la catedra de folosofie a culturii, condusă de Lucian Blaga.

Premiile nu îl ocolesc şi îi confirmă performanţa ( un exemplu este – în 1947 primeşte Premiul "Sburătorul" pentru piesa de teatru în manuscris "Dona Juana")

În 1951 se căsătoreşte cu Dorina Ghibu (i se spunea Doti), actriţă de la Teatrul Naţional din Cluj, cu care poartă o avidă corepondenţă atât înainte de căsătorie, cât şi după, în perioadele când era la Sibiu sau Bucureşti.

Scrisorile sunt foarte frumoase, redau atât sentimentele celor doi, cât şi planurile lor de viitor – au fost publicate într-un număr al revistei clujene Apostrof, într-un material amplu semnat de Ion Vârtic.

Una dintre scrisori, pe care o redăm fragmentar, a fost trimisă de Radu Stanca pe 6 martie 1951, de la Sibiu, cu câteva zile înainte de căsătorie, scrisoare care este o adevărată declaraţie de dragoste şi un jurământ de iubire.

„Doti, draga mea

Sunt tot numai aşteptare, numai dor de tine. Un singur gând, o singură râvnă: aceea de a