da niciodată de înţeles acest lucru. Folosesc franceza sau engleza ca pentru toţi turiştii, mulţumesc pentru bacşiş, dispar repede în întunecimile din spatele tejghelelor. Nu-şi vorbesc da niciodată de înţeles acest lucru. Folosesc franceza sau engleza ca pentru toţi turiştii, mulţumesc pentru bacşiş, dispar repede în întunecimile din spatele tejghelelor. Nu-şi vorbesc nici între ei, îşi protejează identitatea, nu trăiesc în comunităţi, preferă discreţia desăvârşită. Unii trăiesc de mulţi ani aici, actele lor originale au expirat de mult. Au devenit experţi şi şi-au făcut rost de alte documente pe care preferă să le arate cât mai rar autorităţilor. Călătoresc cu trenul, nu pe distanţe prea mari, îşi rezervă întotdeauna bilete cu o săptămână înainte, pentru a nu da de bănuit. De când cu atentatele teroriste, traficul este monitorizat la sânge şi orice călător care vine la gară în ultimul minut va fi supravegheat discret, dar eficient, până se lămuresc lucrurile cu el. Se angajează cu ziua, de fapt cu noaptea, pe la patronii de cârciumi, 4-5 euro pe ora de muncă, dacă nu scoţi cel puţin 1.000 de euro pe lună, eşti mâncat, trebuie să te restrângi cu cheltuielile. Patronii, şi ei după naţionalitate, cei mai răi sunt irlandezii, în puburile lor ora înseamnă 60 de minute de muncă, nici un minut de pauză. Accepţi toate condiţiile, nu vrei să te trezeşti cu poliţia pe cap, dar, una peste alta, dacă nu intri în scandaluri, te descurci. Sunt zeci, poate sute de mii de români în această situaţie pe tot cuprinsul Europei. Ei vor fi primii care vor şti să răspundă întrebării stupide: "În ce fel se schimbă viaţa dumneavoastră după 1 ianurie 2007?". Pur şi simplu, devin oameni întregi, ies din frica de a trăi la lumină şi mai ales se pot întoarce să-şi viziteze rudele de acasă fără teamă că nu vor mai fi lăsaţi să plece înapoi. După aderare, ei se vor adăuga celor cu acte în regul