Alegerile europene ne ajuta indirect sa intelegem cat de diferita e lumea politica de restul societatii. Cat de diferite sunt calculele pe care le fac conducerile de partid fata de discursul public si fata de imaginea pe care si-au creat-o. Miza unor alegeri este, in mod normal, castigarea posturilor publice puse in joc. Aceasta presupune gestionarea eficienta a campaniei, numirea unor candidati cu sanse, propunerea unei agende cat mai captivante si lansarea de mesaje si idei cat mai apropiate de parerile de moment ale populatiei. Jocul este unul in care relatia cu cetateanul conteaza enorm si in care victoria politica este fundamentala pentru conducerea partidului. Teoretic, partidele ar trebui sa isi doreasca, in actualul climat politic neclar, o disputa care sa transeze lucrurile si care sa le confirme discursul. Doar teoretic, pentru ca in fapt vedem cum toata lumea incearca sa evite o astfel de disputa. Constitutia, asa cum e facuta, impiedica ajungerea la o solutie institutionala. Nimeni nu poate sa il dea jos pe celalalt, dar in acelasi timp nimeni nu vrea sa discute cu celalalt. Aparent, fiecare vrea sa amane o confruntare directa, pentru a prelungi la nesfarsit actuala stare de lucruri.

In disputa diverselor referendumuri si scrutinuri, prioritate ar trebui sa aiba alegerile europene, macar si pentru ca ele au fost deja amanate suficient de mult pana acum. O noua discutie despre amanare aduce in discutie oportunitatea organizarii lor de fapt. Poate ca ar fi utila ideea de a anula aceste alegeri si de a le organiza odata cu restul Europei, in 2009. O astfel de idee e dorita, de fapt, de toata lumea, fiindca astfel

s-ar pastra actualele pozitii, inca destul de comode. Dar, in acelasi timp, calculul de imagine arata ca trebuie organizate alegeri, pentru a nu da rau in fata Uniunii Europene. Marea temere a tuturor este confruntarea cu rezultatele